De Ziua TA, mă duce gândul la scena aceea din ,,Baltagul” sadovenian, când Domnul Dumnezeu, punând rânduială și semn fiecărui neam, privind către muntenii noștri, ,,s-a uitat la ei cu milă: – Dar voi, năcăjiților, de ce ați întârziat?” Și, pentru că împărțise aproape toate darurile, le-a dat, ,,într-adaos”, doar o inimă ușoară, ca să se bucure de amarul pe care-l aveau; ca să poată suporta supraviețuirea.
De Ziua TA, îmi este sufletul răvășit de melodia aceea populară în care locuiește tragedia noastră de neam: ,,Doamne, nu uita de noi,/ Suntem săraci, plini de nevoi”, ,,Doamne, ocrotește-i pe români!”… Acesta este Imnul Național al milioanelor și milioanelor de urgisiți ai Tăi..
De Ziua TA, îmi aleargă gândul și către Sfântul Andrei, Ocrotitorul Tău, cel pe care l-am sărbătorit ieri. Grea misie i-a fost stabilită în fișa postului acestui frate al Sfântului Pavel! La câte are de ocrotit în ființa TA jefuită când de străini, când de semenii noștri cocoțați în jilțuri înalte, cred că Bunul Dumnezeu ar trebui să revadă divina organigramă și să poruncească, în regim de urgență, constituirea unui staff al sfinților care să-l ajute pe Sfântul Andrei întru fericita trudă de zidire a ocrotitoarei sale lucrări.
De Ziua TA, îmi amintesc de draga mea învățătoare care-mi spunea obsesiv (și avea dreptate!) că ești bogată și frumoasă. Dar nu pot uita că, atunci când rostea asta, pe chipul ei stătea să joace lacrima aceea tragică de neam care se întreabă, de sute și sute de ani, cum pot fi atât de săraci și de năpăstuiți cei mai mulți dintre cetățenii Tăi…
De Ziua TA, mi se lipește sufletul și de cei aproape opt milioane (sic!) de confrați alungați, în numele libertății, desigur, pe meridianele tristeților lumii, care se gândesc la Tine ca în profeția eminesciană: ,,…țara mea de dor”…
De Ziua TA, îți spun că tare-mi ești dragă și-L rog iar pe Preabunul Dumnezeu să revadă grabnic organigrama divină, căci altă cale de scăpare a noastră din ambuscada milenară a ticăloșilor nu se zărește nici în orizontul îndepărtat al vremurilor.
