Campionatul Mondial de Fotbal mutat în deșert la sfârșitul lui noiembrie și începutul de decembrie doar de dragul sutelor de miliarde ale șeicilor generoși. Târgurile de Crăciun din toată Europa sunt deschise cu mult fast și milioane de beculețe (cică economice!), deși prin august-septembrie ne speriau șefii UE că o să înghețăm de frig și-o să bâjbâim pe întuneric. Blocaje exasperante pe străzile mari și mici din toate orașele, deși toți posesorii de mașini înjurau vârtos Guvernul că-i benzina scumpă, iar motorina și mai și. PNL e mai socialist decât PSD-ul în vremurile de glorie și vrea mărirea pensiilor cu 15% pentru toată lumea, în timp ce social-democrații par a fi ceva mai chibzuiți și se uită-n traista cam golașă a bugetului național. Americanii le spun în față ucrainienilor că ar cam trebui să negocieze cu Rusia, deși prin vară trâmbițau că armele Made in USA îl vor da de-a berbeleacul pe scările de la Kemlin
Știam că s-a cam întors lumea cu susul în jos, dar parcă sunt prea multe adunate și vin cu viteză tot mai mare. Iar toate cele de zi cu zi – mici, mărunte, dar foarte importante pentru sănătatea noastră la cap – nu se mai leagă într-un rost știut și necesar. Cât despre marile ”principii statornice și strategii pentru viitor”, se pare că au fost uitate, puse la naftalină, sub presiunea populației sărăcite și nemulțumite. Probabil, zăbala se relaxează până după Anul Nou, urmând ca de la începutul lui 2023 jupânii să ne strângă din noul frâul bunăstării și să înfingă pintentii austerității.
Și noi ce facem acum? Să ne uităm bucuria naivă care picură în fiecare dintre noi pe măsură ce se apropie Sărbătorile? Ori să ne refuzăm mititelele răsfățuri de sezon doar pentru a mai pune deoparte un bax de ulei, unul de hârtie igienică și ceva făină? Dar așa oare nu vom deveni roboțeii pe care – spun iubitorii conspirațiilor – îi doresc cei din Oculta Mondială, cea pe cât de misterios ascunsă, pe atât de banal vizibilă?
Scăpați de prigoana COVID-ului care aproape ne-a dezumanizat, deja obișnuiți cu războiul devenit fapt divers la știri, secați la buzunare de lăcomia celor ce ne vând curentul electric și gazul natural (și nu doar de ei), stăm cu un picior pe pragul dintre ani și parcă nu prea ne vine să pășim dincolo. Dar trebuie să îndrăznim, că oricum n-avem încotro! Poate mai curajoși când vine vorba despre drepturile noastre, puțin mai îndărătnici în fața abuzurilor de Stat sau corporatiste și, neapărat, ceva mai înțelegători între noi. Nu de alta, dar în toată brambureala asta cred că scăparea este om cu om, nevoie cu nevoie și încredere cu încredere.
