Se poate spune că Al Treilea Război Mondial nu a început săptămâna trecută doar pentru că un fermier polonez a publicat în rețea o poză cu fragmentul de rachetă care a ucis două persoane. În ciuda insistențelor ucrainene și chiar a unor politicieni polonezi, s-a dovedit repede că fragmentul aparține unei rachete anti-aeriene S300 de fabricație sovietică, dar aflată în dotarea Ucrainei. Deși și Rusia are rachete S300, raza de acțiune a acesteia este prea mică; nu ar fi putut ajunge în Polonia dacă ar fi fost trasă, de exemplu, din Marea Caspică.
Ceea ce este mai interesant este traiectoria rachetei. Aceasta, dacă ar fi fost trasă pentru a doborî o rachetă rusească trebuia să cadă, eventual, pe teritoriul ucrainean, spre sud-est de punctul de tragere, din direcția din care venea proiectilul rusesc pe care trebuia să-l distrugă, nu spre nord-vest.
Au spus unii că S300 a ajuns în Polonia pentru că operatorul ar fi introdus greșit coordonatele. Explicația asta e la fel de aiuritoare cu cea referitoare la drona ucraineană care a ajuns până la Zagreb. Atunci s-a spus că operatorul a greșit o litera și a trimis aparatul de zbor încărcat cu explozibil, din eroare, peste Ungaria, România și Croația. Doar că drona respectivă, din perioada sovietică, nu este coordonată prin sistem GPS, ci are un principiu de zbor inerțial, cu coordonatele trasate în mod analog, nu digital.
La fel, în cazul S300, nu se introduc coordonate decât dacă se dorește lovirea unei ținte terestre; achiziția țintei se face automat de către radarul sistemului.
De aceea nu e de mirare că apar tot mai multe voci care susțin că racheta care a căzut în Polonia a fost trasă special și nu din greșeală. Iar motivul ar fi o încercare de a introduce NATO în conflict printr-o operațiune de „steag fals”. Și probabil că dacă americanii chiar ar fi vrut să declanșeze războiul, s-ar fi activat Articolul 5 din Tratatul NATO.
Bineînțeles, nu e nimic sigur, deși pare plauzibil.
Dar, în lumina acestei ipoteze, ar trebui să privim altfel tragedia aviatică de la începutul lunii martie, când un MiG 21 și un elicopter s-au prăbușit în Dobrogea. Desigur, autoritățile noastre insistă că a fost vorba despre două accidente aviatice, fără legătură cu războiul. Unii, însă, au presupus că aeronavele militare românești ar fi fost confundate de ucraineni cu rachete rusești și ar fi fost doborâte „din greșeală”, mușamalizarea ulterioară făcându-se pentru a nu întoarce opinia publică românească împotriva Kievului. Dar dacă, în ipoteza în care avionul și elicopterul au fost lovite de rachete ucrainene, nu a fost o greșeală, ci o încercare de a implica NATO în conflict?
Cum spuneam, e doar o ipoteza, nu o certitudine. Ultimele evenimente, însă, au ridicat-o în grad de la o ipoteza simplă, la una plauzibilă.
