Așa-zisul atac cu rachetă din Polonia dezvăluie, prin modul în care au reacționat diverse instituții și persoane, două lucruri de maximă importanță. Primul este că SUA, deși nu are nici o problemă să lase să moară mii de ruși, ucraineni, polonezi și alte nații în război, nu are nici o intenție să pornească Al Treilea Război Mondial. Totul e bine câtă vreme fraierii lupta și mor pentru ca SUA să-și realizeze interesele; dar să se implice direct ar fi prea mult pentru SUA. Al doilea este că slugile de serviciu, gen Polonia, România, chiar și UK, habar nu au care este scenariul și au fost lăsate să latre la lună, în vreme ce America a venit, ulterior, și a trimis potăile acasă, zicând că nu e rost de gâlceavă.
Dacă săpăm mai adânc, mai observăm o linie importantă: că Zelensky a încercat să implice NATO în conflict (nu că NATO nu ar fi deja implicat) pe față și, prin intermediul Poloniei, să activeze celebrul Articol 5. Polonezii și românii s-au isterizat toată noaptea pe această idee, deși ar fi avut posibilitatea să tacă. Cel puțin autoritățile noastre și liderii politici mai că mușcau din sticla televizoarelor în ideea că trebuie să facem și să dregem ca să-i pedepsim pe ruși. Pentru ca dimineață să sosească ordinul de zi pe unitate: liniște, rachetele erau ucrainene, nu mai faceți, tată, gălăgie!
La nivelul acesta putem să presupunem că rachetele (sau racheta, încă nu se știe clar câte au fost) au fost trase înadins de ucraineni ca să determine Polonia și România să între în conflict. Nu e un secret că există capete înfierbântate care vor extinderea războiului. Polonezii, cel puțin, au sute, dacă nu mii, de oameni pe front, oficial „voluntari”.
La ce gălăgie făceau românii și polonezii, plus balticii și englezii, marți noapte, dacă erau luați în serios, ne puteam trezi că România intra într-un război declanșat de o „eroare” a antiaerienei ucrainene.
Conducătorii noștri sunt în fibrilații; par să se întreacă în declarații războinice deși, să fim serioși: țara nu este nici pe departe pregătită de război. Nici moral și nici economic sau militar. Nu mai trebuie să enumăr iar toate motivele, deși unele se știu: nu avem Apărare Antiaeriană (sistemele Patriot încă sunt așteptate, deși le-am plătit), nu avem aviație militară, nu avem elicoptere de atac, nu avem suficienți soldați și așa mai departe.
În aceste condiții ai zice că un lider politic ar aștepta cu declarațiile până se lămuresc cât de cât lucrurile și dacă se lămuresc și-s tot proaste, tot ar rămâne precaut pentru că e obligat să țină cont de aspectele concrete ale situației țării. Faptul că președintele sau liderii partidelor aflate la Putere vor război nu înseamnă automat și că țara îl poate suporta.
Iar faptul că au ieșit cu declarații incendiare când încă nu se știa care este situația, nu demonstrează decât un singur lucru: liderii noștri politici sunt doar niște marionete de doi lei, care repetă papagalicește ceea ce li se șoptește. Partea mai tragică este că nici mânuitorul lor nu e mai breaz, ceea ce face combinația asta extrem de periculoasă.
