Un car de talent si oleaca de ocupatie
„De copil mi-a fost drag sa sculptez si pâna la urma sculptor am ajuns. Pazeam oile si ciopleam bâte, tare imi placea! Tata a vrut sa ma faca fierar, insa eu, nu si nu! Era o munca mudara!” E marturisirea lui Simion Asandei care, la 77 de ani, e plin de viata si de pasiune. Nu oboseste, nu se plictiseste, nu se plânge de greutati. Doar de infuriat se mai infurie câteodata. S-a nascut in Asau, dar de sase decenii traieste in Comanestri. Are o casa frumoasa pe strada Moldovei, in care doua incaperi sunt foarte importante: atelierul de sculptura si sera de flori a sotiei lui, in care sunt peste doua sute de crini, begonii, muscate, violete. Si restul casei e plin de flori. De florile vii ale Anisoarei Simion si de florile din lemn cu care barbatul ei a impodobit toate oglinzile si tablorile de pe pereti. A invatat sa faca acolade cu daltita la Iasi. Intâi a fost muncitor forestier, apoi s-a angajat la CPL Comanesti, unde i s-a recunoscut talentul si a fost trimis la scoala. La intoarcere, a fost mutat la sectia de export. „Faceam fotolii, scaune, canapele si masute. Mobila rococo pentru rusi si polonezi”. Uimit de talentul lui, Nicolae Ceusescu, presedintele României, „a facut artizanat” in Comanesti, spune mos Simion si ridica tonul, strabatut de un fior.
Patru biserici, patru troite si un loc in Rai
In atelierul lui, toate sunt „orânduite” pe categorii: dalti, ciocane, creioane, cutite etc. E mândru de uneltele lui, dar si de obiectele pe care le-a cioplit de-a lungul timpului: zimbri, ursi, vulturi, ciori, personaje, masti de lemn, troite, catapetesme, strane. „Sculptez tot ce inseamna lemn. Am facut tot felul de obiecte, dar mai ales kitsch-uri, pentru ca asta vrea omul! Odata, unul mi-a cerut sa-i fac un bocanc cu un inger pe o parte si un drac pe cealalta. I-am facut, ca eu trebuie sa respect dorinta clientului. Am sculptat si usile din Casa Poporului”, spune septuagenarul. In patru biserici a lucrat, Simion Asandei, ca sa faca altare noi sau sa le restaureze pe cele vechi: „Am fost chemat la Sibiu, Zemes, Poduri si in Padina-Buzau, la parintele Caloianu!” Se apropie de 80 de ani, dar tot mai intra atelier: „E buna oleaca de miscare, oleaca de ocupatie! Ce sa fac, sa ma cert toata ziua cu nevasta?” La batrânete a facut, fara niciun ban, cele patru troitele din Cimitirul International: „A fost mult de munca, dar au iesit foarte frumoase. Pe unele le-am facut de noi, pe altele le-am reconditionat!” Fii lui i-au mostenit talentul, dar dupa inchiderea CPL au plecat in Franta si au deschis o mica afacere in constructii. „Eu am lucrat pâna a venit democratia asta! A fost frumos, a fost bine, dar acum mi se rupe inima când vad ca acolo unde am mâncat o pâine e pustiu, pustiu! E jale! Mare nenorocire pe capul nostru. S-a taiat fabrica de panel, nou-nouta, si s-a vândut la fier vechi. Parca politicienii au fost sfatuiti sa distruga tot. Tot, tot, tot! Sa nu ramâna nimic!”
