Arbitrajele de care are parte prim-divizionara de handbal masculin CSM Bacău în Liga Zimbrilor se aseamănă cu facturile la gaz și electricitate: faptul că le înghițim (cu greu), nu înseamnă că și credem în corectitudinea lor
Uneori e ca în fotbalul de dinainte de 1989. Altfel spus, cei care le-au prins atunci pe FC Olt, Victoria și Flacăra Moreni, se prind și acum, știind că nu există nicio șansă. Alteori este cam cum era și pe vremea lui Dedu. Adică, pentru a avea cât de cât o șansă, trebuie să joci bine, chiar foarte bine.
Poate că plecarea lui Alexandru Dedu și venirea lui Constantin Din la șefia Federației Române de Handbal au adus anumite schimbări și, la fel de posibil, ca unele schimbări să fi fost în bine. Un singur lucru a rămas însă încremenit: arbitrajele anti- CSM Bacău din Liga Zimbrilor. Și- atenție- vorbim de arbitrajele de care „CSMeii” lui Sandu Iacob au parte pe teren propriu.
Toamna trecută ne-am amintit de FC Olt, Victoria și Flacăra Moreni, atunci când Vasluiul lui Gabriel Armanu a venit la Bacău pentru a juca în nouă, nu în șapte și- cum altfel?- pentru a câștiga un meci pe care altfel nu l-ar fi câștigat în vecii-vecilor, amin! FRH a trebuit să accepte evidența, cei doi făptași, Nacu și Rucoi au fost suspendați pe câte trei etape, dar rezultatul nu a mai putut fi schimbat. După cum nu s-a schimbat nici atitudinea „fluierașilor”. Frustrante nu sunt greșelile, ci caracterul lor undirecțional. Am înțeles că, mai degrabă din principiu decât din lipsă de fonduri, CSM Bacău nu „cotizează”. Nu dă. Și dacă nu dă, și-o ia!
Când mai tare, așa cum a fost la partida cu CSU din Suceava, când ceva mai ușor, cazul ultimului joc, cu Potaissa Turda. Faptul că nici Potaissa nu este una din preferatele sistemului a îndulcit întrucâtva pilula. Dar tot am fost nevoiți să o dăm pe gât! Să fii avertizat că intri sub incidența pasivului după doar câteva secunde nu poate fi considerată o eroare involuntară.
Iar faptul că paharul s-a umplut și riscă nu doar să dea pe dinafară, ci să se răstoarne de-a binelea s-a oglindit în reacția publicului băcăuan. Un public educat, avizat și fair-play, care este gata oricând să-și aplaude foștii jucători (ultimul exemplu, Cristi Ghiță) și să accepte cu bărbăție și sportivitate înfrângerile (amintiți-vă de sezonul trecut), dar care nu mai suportă nedreptatea. De aici, și izbucinirile virulente pe care tribuna băcăuană le-a avut la ultimele două jocuri. Și scandările de tipul „Arbitre, ești o mizerie!”, „Hoții!” și „Rușine să vă fie!”.
Nu ne facem iluzii că echipa noastră ar fi cu mult mai bună decât este. Dar vrem să fie lăsată să joace. Și, dacă este să piardă, măcar să piardă pe mâna ei. Apropo: runda viitoare, CSM Bacău întâlnește Buzăul. Bine măcar că meciul nu se joacă în Bacău, că, la cât venin a strâns publicul nostru în ultima perioadă, nici măcar Miliția de dinainte de 1989 nu ar fi salvat situația.
