La Biblioteca Județeană a fost deschisă expoziția „Grigore Grandea – de 125 de ani în Eternitate”, dedicată poetului, prozatorului, jurnalistului și traducătorului care a trăit și a lucrat ca profesor suplinitor de franceză la Gimnaziul de Băieți din Bacău și care din anul 1894, timp de trei ani, l-a avut ca elev pe viitorul poet George Bacovia. Pe 8 noiembrie se împlinesc 125 de ani de la trecerea sa în Eternitate, zi în care scriitorul și jurnalistul va fi omagiat și comemorat la mormântul său aflat în cavoul familiilor Grandea-Bâcu-Roșu din Cimitirul Central. Evenimentul va fi organizat de sub egida Filialei Bacău „Marius Mircu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” și cu Filiala județeană a Asociației Naționale „Cultul Eroilor”. Comemorarea va începe la ora 12,00.
Expoziția va fi deschisă toată luna noiembrie.
Pe cele șapte panouri din expoziție și într-o vitrină sunt etalate portrete ale scriitorului, imagini de familie și imagini din documentele publicate, câteva dintre cărțile sale și cărți despre viața și opera sa, precum și facsimile după unele manuscrise, aflate la Biblioteca Județeană și la Arhivele Statului Bacău și chiar un autograf dat de Grigore Grandea pe una dintre cărțile publicate de el. Pe două panouri și jumătate sunt prezentate și cele 15 slaiduri realizate de scriitorul și colecționarul Mihai Ceucă, cel care a și propus organizarea expoziției și a manifestării de la mormântul scriitorului comemorat.
„Grigore Grandea – ne-a spus directorul Bibliotecii Județene, lect. univ. dr. Adrian Jicu – este unul dintre scriitorii uitați, astăzi, dar a fost o personalitate care merită readusă în actualitate, pentru că puțini băcăuani știu că el a fost contemporan cu Eminescu, că a trăit și în Bacău și l-a avut elev chiar pe viitorul poet George Bacovia.
Scriitor, jurnalist, traducător
Grigore Haralamb Grandea (n. 26 noiembrie 1843 la Țăndărei, Ialomița – d. 8 noiembrie 1897, în Bacău) a fost poet, prozator, jurnalist și traducător. A fost fiul lui Haralambie Georgiu, negustor aromân, și al Mariei, născută Baldovin.
Din profilul întocmit de bibliotecara Liliana Orboiu aflăm că scriitorul a debutat în 1859 cu versuri („Copila la mormînt”, „Către patrie”, „Ostașul”, „La copilărie”, „Durerea mea”, „Orfanul”), în „Dâmbovița”, „foaie politică și literară” din București, cu o prezentare a redactorului gazetei, Dimitrie Bolintineanu, care scria: „Noi prevedem un talent de care se va vorbi mult într-o zi, mai îndeparte decît la hotarele principatelor, dacă juna sa ursită îi va fi părtinitoare”.
În 1869, a organizat societatea literară „Orientul” (patronată de Bolintineanu), care încuraja culegerile de literatură populară.
A colaborat la un număr mare de reviste cu poezie, proză, teatru, note de călătorie, traduceri, publicistică politică și culturală: „Independința”, „Revista Carpaților”, „Reforma”, „Familia”, „Amicul poporului”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, „Universul literar”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură” ș.a.
A tradus din Teocrit, Virgilius, Sappho, Anacreon, Seneca, Ovidiu, Lucian din Samosata, Dante Alighieri, William Shakespeare, Aleksandr Pușkin, Alphonse de Lamartine, Thomas Gray, Sully Prudhomme, Jules Verne, Émile Zola, George Sand, Adam Mickiewicz ș.a.
A fost redactor la mai multe publicații: „Albina Pindului” (1868-1871, 1875-1876), „Liceul român” (1870), „Steaua Daciei” (1871), „Tribuna” (1873), „Timpul” (1876-1877), „Resbelul” (1876-1889, cu întreruperi), „Curierul Bucureștiului” (1875), „Bucegiu” (1879), „Sentinela” (1887), „Noua bibliotecă populară” (1889-1891) ș.a.
A semnat și cu pseudonimele Gr. Gellianu, G. Miozotescu.
Vom reveni cu un scurt reportaj după evenimentul de omagiere și comemorare din 8 noiembrie.
