În Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Biserica privește spre toți aceia care, după o viață pământească plină de încercări, dureri și bucurii, au fost primiți în Împărăția cerului. Ei se bucură acum în fața lui Dumnezeu, cel în care au crezut, pe care l-au iubit și în care au nădăjduit.Noi știm că după moarte, omului i se oferă trei posibilități: iadul, purgatoriul și paradisul; purgatoriul este ceva trecător, un loc de purificare; iadul și paradisul, însă, sunt veșnice. Sărbătoarea aceasta îi are în centru pe toți cei care au ajuns în paradis, fiind în același timp o sărbătoare a bucuriei și, concomitent, o sărbătoare a speranței. Cum se intră în prietenie cu Dumnezeu? O propunere ne-o oferă Isus în proclamarea fericirilor de pe munte. Isus își proclamă mesajul de pe munte. „Fericiți!” spune el. Dar fericiți cine? Nu cei bogați, nu prigonitorii, nu cei care umblă pe căi greșite, ci mai degrabă fericiți cei săraci, cei întristați, cei prigoniți. Cum putem noi să-i numim pe aceștia fericiți? E foarte simplu: deoarece, în nenorocirea lor, ei își înalță privirea spre Dumnezeu, i se încredințează lui Dumnezeu, i se abandonează lui, se lasă salvați de el. Iar Isus, care știe bine ce este fericirea, care știe cât este de trecătoare această viață, îi proclamă pe aceștia fericiți încă de pe acum. Sfinții pe care Biserica îi celebrează într-o singură sărbătoare nu sunt doar cei pe care îi avem scriși în calendare. Sunt celebrați însă toți acei oameni care în viața lor pământească au trăit în fapte iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, oameni care acum se bucură de vederea lui Dumnezeu. Îi celebrăm și le cerem mijlocirea pentru că ei sunt acum alături de Dumnezeu și ne pot ajuta ca și noi să ajungem acolo. Între fericiții din cer se află cu siguranță mulți dintre cei pe care noi i-am cunoscut pe acest pământ: oameni mai importanți sau mai puțin importanți, mai bogați sau mai săraci, simpli sau învățați, tineri sau bătrâni, toți având în comun un singur lucru: disponibilitatea de a se dărui, de a face ceva pentru alții. Având în vedere cele spuse, este evident că răspunsul la întrebarea „Oare noi putem deveni sfinți?”, trebuie să fie unul afirmativ. Aceasta pentru că sfințenia și mântuirea sunt într-adevăr la îndemâna tuturor.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
