Gabriel Berca, candidatul ARD in Colegiul 3 Camera Deputatilor
– 44 de ani, inginer, casatorit, o fiica
– licentiat in 1994 al Facultatii de Stiinta si Ingineria Materialelor a Universitatii Politehnice din Bucuresti
– inginer proiectant la SC Robinete Industriale SA Bacau
– director de marketing al publicatiei Monitorul de Bacau
– director de vanzari
– 2005-2008 prefect al judetului Bacau
– martie-decembrie 2008 secretar de stat Secretariatul General al Guvernului
– 2008 – senator
– 2012 – ministrul Administratiei si Internelor
– Care a fost lectia cea mai importanta pe care Gabriel Berca a primit-o, care l-a definit ca om si, de ce nu, ca politician?
– Au fost multe, sper sa fi invatat din fiecare! Gandindu-ma foarte bine, cred ca lectia muncii este esentiala pentru orice om, iar eu nu fac exceptie. Imi aduc aminte cum, tanar inginer, am venit la Robinete Industriale, pe atunci un etalon al industriei bacauane, si am avut sansa sa cunosc oameni extraordinari. De la fiecare am primit cate ceva. De la muncitorii de la forja am invatat ca niciodata nu trebuie sa te plangi, oricat de grea ar fi munca, daca iti place ceea ce faci si esti cinstit cu tine si cu ceilalti din jur. Maistrii specialisti mi-au aratat cum sa ma apropii de oameni, cum sa-l apreciez pe fiecare si sa-l ajut sa dea cea are mai bun, intr-o echipa. De la inginerii de exceptie am prins rigoarea stiintei aplicate si incapatanarea de a-mi vedea gandul transformat in lucru palpabil. Mi-e dor, sincer, de momentele acelea ale tanarului invatacel care, impreuna cu adevarati maestri, indiferent de studii si functie, era mandru ca robinetii din Bacau pleaca peste tot in lume. Inclusiv in Statele Unite! Oare de ce am distrus ceea ce era bun?
“Cand am plecat din functia de ministru al Administratiei si Internelor, toata documentatia pentru soseaua de centura a Bacaului era gata pentru a putea fi facuta licitatia. Somez Guvernul Ponta sa deblocheze acest proiect esential pentru municipiu si comunele din imprejurimi!”
– De ce politica, de ce nu ati ramas la meserie, sau de ce nu ati continuat in mediul privat?
– Cred ca in viata trebuie sa faci ceea ce poti mai bine, fara sa-ti fie frica, sa alegi calea cea mai usoara sau sa gasesti scuze. Da, as fi avut si alte variante in viata, insa politica este cea care imi da sansa de a lucra cel mai bine cu oamenii, pentru oameni. Unii dintre cei apropiati mie, chiar din familie, m-au intrebat, mai ales in ultima perioada, daca nu m-am saturat sa fiu mereu in centrul atentiei, sa nu am timp suficient pentru cei dragi, sa se spuna pe seama mea tot felul de minciuni. Da, este greu, insa eu imi asum si loviturile urate, si dorul de familie, pentru ca politica trebuie sa fie o munca serioasa, facuta de cei capabili si cinstiti.
“Va veni si vremea cand se va curata Romania de parveniti si aventurieri, iar atunci valorile se vor vedea. Dar suntem obligati sa luptam pentru ziua aceea.”
– In politica ai nevoie de pile, de tupeu sau de noroc?
– Poate altii, eu n-am avut nevoie de niciuna. Prin firea mea, prin buna crestere primita de acasa si prin educatie, sunt un om care se uita in oglinda si spune: Gabriel Berca, asta nu poti face, dar asta poti! Si niciodata nu m-am dus intr-un loc unde stiam ca nu voi reusi, chiar daca asta insemna munca pe branci.
„M-am evaluat bine de fiecare data si am fost cel putin bun, ca prefect, ca secretar general al Guvernului, ca ministru, ca parlamentar. Asta nu mi-o poate lua nimeni, mandria ca in urma mea au ramas lucruri bune pentru oameni, iar bacauanii, si nu numai ei, nu uita asta.”
– Suna a lauda, domnule Berca!
– Nu este lauda, sunt lucruri care se pot vedea oricand. Sa luam digul de la Saucesti, o comuna asupra careia s-au abatut nenorocirile ani la rand. Eram prefect cand la o palma de municipiul Bacau oamenii stateau pe acoperis sau in pod ca sa-si salveze viata. Demersuri nenumarate la Guvern, discutii cu primul-ministru si cu multi ministri, insistentele pentru ca presedintele Basescu sa vina la Saucesti sa vada situatia disperata – toate au avut efect. Astazi, comuna Saucesti are un dig, in valoare de sase milioane de euro, care le apara vietile si bunurile locuitorilor. Asta nu conteaza? La fel si la Prajesti, si acolo am reusit sa construim un dig de doua milioane de euro. Si acolo oamenii sunt in siguranta. Nici asta nu conteaza?
– De aceea ati fost numit secretar general al Guvernului?
– Si de aceea, sau mai ales de aceea. Premierul Tariceanu s-a convins ca prefectul Berca nu sta cu mainile in san si asteapta sa-i rezolve cineva problemele judetului. Si a mai fost ceva: am respectat intotdeauna legea, indiferent daca a fost vorba despre un prieten, un coleg de partid sau de un necunoscut. De aceea mie nu mi-e frica sa vorbesc despre cinste, pentru ca eu n-am sa rosesc niciodata in fata nimanui.
“Unii se tem si de aceea sunt acum disperati sa intre in Parlament. Ei uita ca pentru ilegalitati nu mai ai nici imunitate, ai in spate dosare penale, ele vor ajunge oricum in Justitie si vei plati pentru ceea ce ai facut! Nu au scapare niciunul dintre cei care si-au facut averi furand sau si-au construit o cariera lovind in stanga si-n dreapta.”
– Si analistii economici, si ziaristii, dar mai ales cetatenii spun ca Bacau a ajuns un loc in care nu e mare lucru de facut. Mari intreprinderi inchise, mici firme intrate in faliment, toate inlocuite de hipermarketuri ce sufoca intreg orasul, si la propriu, si la figurat.
– Va spuneam mai inainte ca am fost mandru in perioada in care am lucrat la Robinete Industriale, si ca mine erau zeci de mii de bacauani. Cu totii mergeam dimineata la sase la serviciu, iar din mainile noastre ieseau produse care ajungeau in toata lumea. Astazi, am ajuns sa numaram pe degetele de la o mana firmele care au peste 100 de angajati. Nu se poate asa ceva! Trebuie sa reindustrailizam Bacaul, sa-l aducem din nou pe harta economiei romanesti. Nu e usor, dar avem cateva avantaje. In primul rand, sunt specialistii formati in sectiile de la Aerostar, de la Robinete, de la Metalurgica, de la Suruburi, Confectia sau Partizanul. Acesti oameni n-au uitat meseria, dar nu au unde sa o practice. Am intalnit ingineri de calibru care sunt agenti de vanzari, sau maistri care s-au retras la tara si fac gradinarie in jurul casei. Ei sunt cea mai importanta avere a Bacaului. Si mai este un lucru care ne ajuta: avem o pozitie geografica extraordinara, la rascrucea drumurilor importante ale tarii, dar si ale Europei. Ganditi-va doar ca suntem foarte aproape de uriasa piata a Rusiei, de cea a Ucrainei, la distata relativ mica de Orient. Este obligatoriu sa avem o viziune economica moderna, sa iesim din gandirea de targ si sa ne transformam intr-o platforma economica si comerciala care sa ne aduca profit.
– Usor de spus, greu de facut, pentru ca lumea este in criza, investitorii sunt prudenti, iar Bacaul, pur si simplu, nu are traditie in a atrage mari afaceri. Cum reusim sa iesim din acest blocaj?
– In primul rand, lucrand toti impreuna. Politicieni, oameni din administratie, patroni si sindicate, ONG-uri si cetateni. Trebuie sa lasam deoparte dusmaniile prostesti, orgoliile de mici imparati sau interesele grupului politic. Bacaul are nevoie de unitate ca sa se poata ridica, altfel vom aluneca tot mai jos. E un pericol real, uitati-va ca Suceava, Neamtul, chiar si Vasluiul, ca sa nu mai vorbim de Iasi se misca. Numai noi batem pasul pe loc. Dupa alegerile din decembrie, ii chem pe toti cei care vom fi parlamentari de Bacau, pe primarul municipiului resedinta de judet, pe presedintele Consiliului Judetean sa muncim repede si cu rezultate ca sa le aducem oamenilor locuri de munca. Nu mai este vreme de asteptat, chiar daca este criza. Din Uniunea Europeana, din China sau Australia, sa vina firme puternice aici, sa produca, sa exportam si noi, nu sa fim doar consumatori.
– Si cu productia locala cum ramane? Exista si in Bacau oameni harnici si inteligenti, care au creat locuri de munca, insa acum sunt in pragul falimentului, daca nu cumva si-au inchis deja afacerea. Ei ce sansa au?
– Lor trebuie sa le intindem o mana de ajutor, pentru ca ei au ridicat Bacaul, iar acum gafaie, si de criza, dar si din cauza indiferentei administratiei locale. Suntem obligati sa le oferim cel putin acelasi tratament pe care il primesc firme din alte judete sau din strainatate. E nevoie de onoare si fair-play ca sa-i poti privi in ochi pe investitorii bacauani care nu mai stiu ce sa faca pentru a-si salva firmele, pentru a pastra locurile de munca. In loc sa fie modele de dezvoltare locala, au ajuns sa strige dupa ajutor.
– Unii si-au mutat afacerile in alta parte, iar aceasta migratie este insotita de alta, cel putin la fel de grava, cea a tinerilor. Cum o stopam?
– Avem in Bacau doua universitati bune, care dau absolventi cu stiinta de carte, avem licee cu traditie, de unde ies alti tineri cu pregatire. Dar cei mai multi dintre ei pleaca pentru ca aici, acasa, nu li se ofera nicio sansa. In loc sa-i transformam in varful de lance al dezvoltarii noastre, noi ii gonim in toate colturile lumii. Iar acolo ei sunt apreciati si rasplatiti pentru inteligenta si munca lor.
“Pierdem inteligenta tanara a Bacaului! Iar asta e mai grav decat am pierde milioane de euro pentru ca le anulam sansa de a-si construi viitorul asa cum doresc.”
“Unii, care nu s-au incheiat la sireturile competentei, vor sa mearga la Bucuresti. Ii sfatuiesc sa stea acasa! Palatul Parlamentului e mare si se pot rataci. Nu e ca in Bacau, unde stiu pe de rost casele si spatiile pe care le-au cumparat.”
