Pericopa evanghelică a zilei (Luca 8, 26-39) ne oferă o imagine cu un puternic impact emotional. Ne poartă înspre Înviere pornind dintr-un ținut îndepărtat, al Gherghesenilor, acolo unde porcii par a valora mai mult decât oamenii, iar slobozirea din iad a unui semen, în loc să bucure, mai degrabă tulbură pe cei preocupați prea mult de ale lor. Un soi de vindecare dintr-o psihoză socială, indusă de falsele valori aduse omului care uită de a mai fi. Dar și o slobozire dintr-un întuneric nevăzut, pe care omul îl poate trăi din plin. Reacțiile ispititorului, mieroase și pasive, cunoscătoare a regulilor gândirii omenești, vădește frica deplină a celui ce naște frica. La schimb cu un suflet, Iadul cere porcii dintr-o turmă și-și descoperă chiar numele: Legiune. De unde și termenul lighioană (cum ar spune părinții sfinți) în limba română. Adică urâțenie fără chip. Dar interesant! … dacă răul este Legiune, aceasta înseamnă în primul rând că, fiind tot timpul singur, poate îmbrăca tot atâtea aspecte diferite, câți oameni există în lume. Ba mai mult, poate fi o masă anonimă. Și, nu în ultimul rând, va apărea întotdeauna ca fiind un nimeni: aceasta ne readuce la prima dintre vicleniile acestei lumi, care constă în a ne facem să ne îndoim de însăși existența sa. Parcurgând cu atenție Sfânta Scriptură, înțelegem faptul că rolurile demonicului sunt, într-un fel sau altul, deghizări ale nefericirii-i originale. Îngerul căzut nu va înfățisa oamenilor decât măști, liniștitoare și măgulitoare, care ne vor spune că nu mai există altă speranță, altă lume și alt judecător. Nici chiar iertare! Amăgitorul ne va oferi tot timpul un univers fără de obligații și sancțiuni, închis asupra lui înșuși, dar mereu recreat, fără încetare. Dacă nu există Cer, așa cum ne face a înțelege, atunci nu mai există nici infern, nici stăpân al infernului. Dacă nu mai există judecător, nu mai există atunci nici vină, nici autor al răului. Dacă nu mai există adevăr, nu mai există nici minciună, nici mincinos. Dacă nu mai există nimeni, în sfârșit, nu mai există nici el!
Este încurajatoare imaginea Evangheliei de astăzi. Domnul nu ezită a intra în coliziune cu demonii și ne arată că nu trebuie să existe complacere. Nimic din ceea ce ne propune acela – moarte trupească ori sufletească – nu poate fi confundat cu viața. Pentru că Hristos este Viața.
Dușmanul este biruit, dar oamenii, dușmănind parcă pe Dumnezeu, sunt supărați de pierderea porcilor. Lumea de atunci, lumea de acum…
Asemeni omului bucuros de vindecare, să rămânem în cetate, cunoscând Binele! … la picioarele Domnului.
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
