Un locuitor din Buhoci a construit un monument la locul unei tragedii aviatice de acum 58 de ani, în care au murit 26 de oameni.
Silviu Iacobeanu, din Buhoci, încearcă, de aproape 10 ani, să realizeze un monument pentru victimele tragediei aviatice din 1964, când o cursă TAROM s-a prăbușit, pe 13 iunie, in pădurea dintre Chetriș și Coteni.
Am găsit locul în 2011 cu ce mai rămăsese din vechiul monument adica un ciot din beton o cruce din lemn. Mi-am propus să aflu mai multe date și de ce nu să pot reface acolo. Trei ani am căutat pe la autorităti, la Tarom, la Ministerul Transporturilor, arhive etc. Dar nimic! Taromul s-a eschivat. Restul au zis că nu mai au date.
În 2015 am apelat la ziarul Deșteptarea, unde a apărut primul articol. Prima persoană care m-a căutat în urma articolului din ziar a fost Gabriel Niculescu, pilot Tarom și nepotul maiorului Constantin Niculescu, decedat în acel zbor.
Gabi și familia lui lui au fost primii care au venit și i-am dus acolo. Am ramas prieteni. Tot el mi-a furnizat primele poze cu avionul prăbușit dar si întreg. Am găsit la Belu mormintele celor din echipaj. Îngrijesc două din ele când am ocazia să merg la București, ei nemaiavând pe nimeni. Între timp, am găsit lista întreagă cu toți 26 care se aflau in avion.
Având cam toate datele pentru a le pune pe un viitor monument, am zis să văd cine ar putea ajuta. Eu singur nu-mi permiteam. Pe unde am încercat, nu s-a putut. Birocratia încalcită. În luna mai anul acesta l-am cunoscut pe Adi Ciobanu și, impresionat de poveste, s-a arătat dispus să strângem bani împreună ca să putem face un alt monument.
“Din declarațiile martorilor, cei de la bord nu au avut nici o șansă. Avionul de tip LI-2P s-a izbit de un stejar secular și s-a rupt în bucăți. Și-au găsit sfârsitul în acel accident oameni tineri, inclusiv o mamă care a murit cu copilul ei de pâna la un an în brațe, încercarea de a-l proteja fiind zadarnică”, povestește Silviu Iacobeanu.
„Martorii din Coteni, sat vecin cu locul tragediei, care se aflau la câmp și pe deasupra cărora avionul a trecut cu 2-3 minute înainte de prăbușire, spun că acesta făcea un zgomot ciudat, că a atins cu elicea un copac din vârful dealului, apoi și-a continuat drumul haotic spre sfârsit.”
O singură persoană a scăpat, asta datorită faptului că a pierdut cursa.
Silviu Iacobeanu afirmă că avionul a fost găsit de un pădurar și doi ciobani, iar “după o oră de la prăbușire au început să apară autoritățile, salvările etc.
Zona fiind la acea vreme greu accesibilă, transportul cadavrelor și a epavei s-a făcut cu ajutorul căruțelor localnicilor și s-a desfășurat pe parcursul a două zile. Cadavrele și epava au fost duse la București.
Florin Ștefănescu, Silvia Pătrășcanu
