„Domnul” si ziaristul (fabula manageriala)

Un “domn” ca toti “domnii”, plin de.. simtire,/ In zilele noastre de prieteni ajutat,/ Si decât alti “domni” far’ de proptele,/ Dobândi in Bacau un post insemnat.// – Un “domn” in post mare? – Drept, cam des vine,/ Dar asta se-ntâmpla in orcare loc:/ Decât multa cinste, stiu ca e mai bine,/ Sa ai intotdeauna un dram de noroc. // De-asa minunata in viata schimbare,/ Cum si de mândrie “domnul” stapânit,/ Se credea ca este decât toti mai mare,/ Ca cu dânsul nimeni nu e potrivit.// Jurnalistu’-atuncea, plin de bucurie,/ Auzind ca “domnul” a ajuns chiar sef,/ Ca are bugete si sub el o mie:/ “Ma duc – zise-ndata – un subiect sa-ncerc.”// Far-a pierde vremea, jurnalistul pleaca,/ Ajunge la “domnu’”, cearca a intra;/ Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:/ “Acum bugeteaza – zice – nu-l poci supara.”// – “Acum bugeteaza? Oare in ce fel?/ Poate analize rapid socoteste/ Ca avem nevoie sa ne intremam nitel.”// – “Care analize, ca nu-s bani deloc!/ S-a sucit iar “domnul”, ca este un joc,/ Sa ramâna sume, ca sa fac-un troc.”// La o mojicie atâta de mare,/ Ziaristu’ spune ca va consemna,/ Iar “domnul” se screme si e suparare,/ De parca de-acasa banii aducea.// Pus pe telefoane si cu gura mare,/ “Domnul” ameninta presa gura-rea:/ “De azi inainte nu mai calc-aicea/ In birou-acesta, pe mosia mea.”
PS: Se dedica tuturor celor care cred ca functia le-a fost data prin gratie divina, spre vesnica si personala intrebuintare.