Când păpușarii din umbra liderilor UE au decis că România trebuie să primească o lecție, nu au trebuit să caute marionete prea departe și nici să scoată cine știe ce bani din buzunar. De fapt, întreg războiul din umbră contra României s-a desfășurat cu resursă umană și financiară din țară. Cei care au condus operațiunile de scoatere din scenă a politicienilor indezirabili, care se încăpățânau să mai creadă că țara trebuie condusă de la București și nu de la Bruxelles au fost plătiți chiar de România. Doar erau angajați ai statului, în Magistratură, Justiție, universități, sau chiar în Parlament, Guvern sau alte instituții de stat. În câțiva ani au reușit să-i bage la închisoare pe unii și să-i pună cu botul pe labe pe restul. Semnalul a fost clar: nu mai încercați să va împotriviți că o pățiți.
Și de atunci, România este jefuită sistematic de băieții deștepți din Vest. Care au reușit schema jafului perfect, punându-l pe păgubit să-și plătească jefuitorii.
Schema s-a desfășurat, la o scară mai mare, și la nivelul UE. Americanii au reușit să-și pună oamenii în posturile importante iar acolo unde nu erau oamenii lor, au reușit să-i controleze prin diverse metode. Odată cu începerea ostilităților din Ucraina a fost foarte ușor pentru băieții de peste ocean să-i facă pe oamenii de paie care conduc UE să ia deciziile cele mai proaste pentru țările lor și, până la urmă, pentru întreagă uniune. Sancțiunile economice impuse Rusiei s-au întors ca un bumerang împotriva celor mai industrializate state ale Uniunii Europene, în special împotriva Germaniei. Nu discutăm aici conflictul militar, vorbim strict despre reacția UE. Să fim atenți și să vedem că SUA, deși cu gura mare, nu au impus aceleași sancțiuni și continuă să importe destul de multe produse din Rusia.
Dar, dincolo de aspectul strict economic – fără gazul rusesc industria europeană moare rapid – mai este și un element strict politic. Desigur, multă lume nu vrea să accepte faptul că asistăm la ceva mai mult decât un simplu conflict militar între Rusia și Ucraina și că, de fapt, conflictul care a fost stârnit cu abilitate de SUA are ca scop scoaterea Europei din economia mondială, pentru a face loc Americii. Dar economia este doar o componentă a jocului; asistăm și la o componentă politică în care SUA mizează pe cartea naționalismului pentru a distruge UE și din acest punct de vedere. Crede cineva că accentele naționaliste care au cuprins partidele care se băteau cu cărămidă europenismului în piept sunt întâmplătoare? Că suveranismul de care s-au „îmbolnăvit” cei care până deunăzi erau cu UE în gură a apărut din neant?
Asistăm la cea mai mare demolare controlată a unui proiect instituțional din ultima sută de ani. Dar nu ne dăm seama!
