Există numeroși oameni care încă se întreabă de ce a fost masacrată atâta lume în regimul „terorii” franceze, de după Revoluția de la 1789. Ei se întreabă senini de au fost ghilotinati aristocrații și clericii, că doar nu au făcut nimic rău… Într-adevăr, mulți nu au făcut nimic și exact asta a fost vina lor capitală: ar fi putut schimbă cursul lucrurilor și nu au făcut-o. Cât despre cei care au făcut, mi se pare clar: au vrut să mențină situația în care cei 1% îi stăpâneau pe ceilalți 99% și nu s-au dat înapoi de la nimic pentru asta.
Există destui oameni care se întreabă cum a fost posibil „obsedantul deceniu” românesc, închisorile, lagărele de reeducare, „fenomenul Pitești”. Cum de niște oameni au fost închiși, unii uciși, fără să facă nimic. Exact ca în cazul Revoluției Franceze, au fost mulți oameni care n-au făcut nimic dar și oameni care au făcut. Care s-au purtat fără mănuși cu o parte importantă a societății românești în perioada interbelică. Lagărele și închisorile pentru opiniile politice exprimate nu au fost inventate de comuniști; ei doar le-au preluat, la fel cum au preluat și celebrul paragraf din Codul Penal, cel referitor la „crima de complot împotriva orânduirii sociale”.
Cu o foarte mare probabilitate, peste ani de zile, niște oameni se vor întreba cum au fost posibile atrocitățile de la finele anilor 2020, când o seamă de oameni au fost executați fără să fi făcut mare lucru. Doar au impus ideologii, medicamente obligatorii, au tăiat veniturile, au impus cheltuieli și au provocat schimbări economice și sociale care au determinat milioane de decese.
Ce nu reușim să învățăm din istorie este că societatea este ca un arc. O împingi cât o împingi, dar, la un moment dat, reacționează. Și reacția unei societăți flămânde de răzbunare este cruntă pentru că este oarbă. E ca un tsunami care mătură totul în cale. Revoluțiile, revoltele, răscoalele nu mai măsoară gradele de vinovăție ale victimelor; nu au nici timp și nici chef pentru asta.
Se bucură unii că, odată cu „pandemia”, cu „Green Deal”, cu războiul din Ucraina au reușit să prostească lumea și să stoarcă niște bani. Au vândut lucruri inutile, au îndatorat guverne, au scumpit alimentele și energia artificial, au înlănțuit lumea cu datorii de neplătit. Va fi de ajuns ca un singur stat să decidă să refuze să mai plătească și uraganul va porni să măture întreg eșafodajul economic mondial. Și, împreună, cu el, pe mulți dintre cei care au manipulat lucrurile în ultimii ani. Din păcate, însă, vor fi și enorm de multe victime nevinovate.
