Fost prizonier si detinut politic, la varsta de 101 ani
La venerabila varsta de 101 ani, colonelul in rezerva Traian Jugureanu nu priveste inapoi cu manie, desi ar avea suficiente si serioase motive. Cei mai frumosi ani ai tineretii si i-a petrecut prin lagare, unde a indurat chinuri de neimaginat. Dar si-a servit tara cu credinta si daca ar fi sa dea inapoi timpul ar face aceeasi alegere.
Distinsul ofiter Traian Jugureanu este, probabil, cel mai varstnic veteran bacauan din cel de-al doilea razboi mondial. S-a nascut in orasul Titu din judetul Dambovita in ziua de 18 mai 1910. Tatal lui era ceferist, iar mama, casnica. A absolvit Scoala Primara si apoi Liceul "Ferdinand I" in orasul Bacau, unde parintii se mutasera cu domiciliul. Apoi a absolvit si Scoala de Ofiteri de Infanterie nr. 1 din Bucuresti, promotia "Regele Carol al II-lea" (1932). in anul 1936 s-a casatorit cu Amelia Bonescu, fiica unor invatatori din satul Tamasi, judetul Bacau. Si-a inceput activitatea de tanar ofiter in Armata Regala Romana in cadrul Regimentului 27 Dorobanti (Infanterie) din Bacau. in vara anului 1940, cand integritatea teritoriala a Romaniei era amenintata de unele tari vecine si revizioniste, Regimentele bacauane 27 Dorobanti si 16 Artilerie au fost dislocate in plasa Herta (fostul tinut Herta) din nord-vestul fostului judet Dorohoi.
Locotenentul Jugureanu apara tinutul Herta
In zorii zilei de 29 iunie 1940, tancurile sovietice au ajuns si in Herta, in sectorul unei baterii de tunuri din Regimentul 16 Artilerie Bacau, comandata de bravul capitan Ioan Boros. Cand acel ofiter a refuzat predarea bateriei, tanchistii sovietici au tras asupra lui si a camarazilor. Au fost ucisi capitanul Ioan Boros (al carui mormant se afla in Cimitirul Central din Bacau), sublocotenentul Alexandru Dragomir si soldatul evreu Iancu Solomon. Tot atunci au fost raniti doi sergenti si un soldat roman. Cand se intamplau toate acestea, domnul Traian Jugureanu era locotenent in Regimentul 27 Dorobanti din Bacau, dislocat in fostul tinut Herta, si comanda o companie de pionieri. Exista teama ca tanchistii sovietici, stapani pe Herta, ar putea inainta catre Dorohoi. De aceea, la inceputul lunii iulie 1940, pionierii comandati de locotenentul Traian Jugureanu au plantat 600 de mine antitanc pe soseaua Herta-Dorohoi. Un tanc sovietic, care a incercat sa inainteze spre Dorohoi, s-a oprit cand pe sosea a explodat o mina. Tot in acele zile ostasii sovietici obisnuiau sa mute in defavoarea noastra bornele ce marcau noua granita impusa Romaniei. Colonelul Athanasiu, comandantul Regimentului 27 Dorobanti, sfatuindu-se cu adjunctul sau, locotenent-colonelul Rota, si cu locotenentul Traian Jugureanu, a ordonat unor ostasi sa traga cateva focuri de avertisment, astfel ca bornele nu au mai fost mutate.
Credinta noului suveran
Dupa anexarea tinutului Herta de catre sovietici, Regimentul 27 Dorobanti din Bacau s-a deplasat spre Ardeal, stabilindu-se la Criseni, langa Zalau. Atunci, la 30 august 1940, jumatatea de nord a Transilvaniei romanesti a fost anexata de Ungaria. Tot langa Zalau, la Hida, domnul Traian Jugureanu a jurat credinta noului suveran al Romaniei, M. S. Regele Mihai. Dupa cedarea celor 11 judete din nordul Transilvaniei, Regimentul 27 Dorobanti s-a deplasat de la Zalau la Plainesti (langa Focsani), apoi la Bacau. in luna iunie 1941, cu gradul de capitan in Armata Regala Romana, domnul Traian Jugureanu a plecat cu regimentul bacauan pe frontul din Basarabia, apoi pe cel de la Dalnic-Odessa. De acolo, regimentul s-a intors in tara pentru refacere iar in luna august 1942 a plecat spre frontul de la Stalingrad. Acolo, in sectorul Cotul Donului, capitanul Traian Jugureanu a cazut prizonier la sovietici in ziua de 23 noiembrie 1942. – Prof.dr. Ioan Murariu
13 ani prin lagare
Privindu-l cat de falnic sta, ce minte agera are la cei 101 ani, nici nu banuiesti cate a patimit. "Dupa ce am fost luat prizonier am stat, in total, aproape 13 ani prin lagare, din care, mai bine de 11 ani ca detinut politic, isi aduce aminte colonelul Traian Jugureanu. Aveam 32 de ani cand am cazut prizonier. Cei mai frumosi ani, atunci cand omul se formeaza cel mai bine, i-am petrecut prin lagare. In noua am fost. Am stat doi ani in Cercul Polar, langa Oceanul Inghetat de Nord, intr-un lagar de exterminare, zona in care am indurat un frig cumplit, si de minus 56 de grade, am fost mutat apoi in altul din Siberia si dupa aceea in mai multe din regiunea Moscovei." Toti anii de prizonierat au fost pentru el un infern. A indurat batai, interogatorii care nu se mai terminau, a fost pus sa execute tot felul de munci fizice inumane.
"Am ramas pe linia mea"
Ar fi putut sa nu treaca prin tot acest calvar, daca renunta la crezul lui, dar nu a facut-o. "In 1942, Ana Pauker, pe atunci se afla in Uniunea Sovietica, recruta ofiteri romani pentru Divizia Tudor Vladimirescu. Aceasta trebuia sa lupte apoi impotriva Romaniei. Am spus ca nu-mi da dreptul niciun regulament militar sa vin inarmat impotriva tarii mele", o declara si acum raspicat. Prizonierul a fost momit apoi cu fel de fel de promisiuni pentru a se da de partea rusilor: "Mi-au propus sa intru in spionaj si sa ma fac comunist ca ma avanseaza la gradul de colonel si apoi la cel de general. Am indurat multe, pentru ca nu am acceptat. Nu au reusit, insa, sa ma convinga. Eu am ramas pe linia mea: sa-mi servesc tara si sa respect juramantul pe care l-am depus pentru Romania si rege. Si le respect si astazi. Eu le-am spus rusilor in fata ca au luat prin forta Basarabia si Nordul Bucovinei si ca acestea nu au fost niciodata ale lor. Ma faceau bandit fascist. Mi-au inscenat proces, m-au judecat cu minciuni de-ale lor". In 20 septembrie 1948 Tribunalul Militar Superior Sovietic de la Moscova l-a judecat si condamnat la 25 de ani de munca, reconstructie si reeducare, in lagar.
"Nu regret nimic"
Dar dupa condamnare a mai petrecut vreo sapte ani incarcerat. In decembrie 1955 a fost gratiat si repatriat impreuna cu alti prizonieri. In 1963 a fost reabilitat. Dar intors in tara nu a mai fost reprimit in armata. A revenit in Bacau si si-a cautat de lucru in alt domeniu. Timp de 20 de ani a fost director adjunct la Fabrica de zahar Sascut de unde a si iesit la pensie, in 1977. Nu are copii, doar cateva nepoate care locuiesc foarte departe de el si il viziteaza din cand in cand. De cativa ani buni locuieste la o familie de oameni in varsta care are grija sa-i asigure tot confortul. Venerabilul Traian Jugureanu ne-a marturisit ca nu a crezut niciodata ca va ajunge la respectabila varsta de 101 ani. Priveste cu detasare si chiar cu umor in urma. Despre prizonierat si condamnarea la inchisoare ne spune: "M-am pus «bine» cu rusii, din ’43, le-am spus in fata tot ce aveam de spus si m-au incondeiat bine de atunci. Dar nu regret nimic. Daca ar fi sa reiau viata de la capat, as face aceeasi alegere, in aceleasi circumstante".
La multi ani cu sanatate, domnule colonel!
Elena Tintaru
