“Constat cu satisfacţie, chiar cu bucurie, că în viaţa scriitorilor se interpun, adesea, momente cu iz providențial. Am în vedere acele întâmplări care conduc, uneori, la performanță. O asemenea întâmplare este inițierea proiectului «Întâlnirile de la Văratic», care a parcurs deja patru ediții. Patru ocazii fericite pentru o paradă a zborului creativ, pentru cugetare, uneori şi pentru lacrimi, dar mai ales pentru visare. Eu am visat de fiecare dată, visez şi acum, să fim sănătoși toţi cei prezenţi şi să ducem mai departe această întâmplare de spirit. Pentru că «Întâlnirile de la Văratec» îmbălsămează acea stare de spirit uimitoare, șoptită de Mihai Eminescu”… Sunt vorbele de duh ale prof. univ. dr. Ștefan Munteanu, unul dintre eminescologii noștri de cursă lungă și elevată, spirit care face jertfe de timp și suflet pe altarul numit eternitatea eminesciană. Prin implicarea sa în acest proiect, Eminescu a devenit o constantă tulburătoare a ,,Întâlnirilor de la Văratec”, manifestare devenită, în fapt, ,,Întâlnirile de la Văratec, Agapia și Izvoare”, ultimul reper reprezentând domiciliul ospitalier pentru ,,întâmplări eminescologice” al lui Ștefan Munteanu. Văratec și Agapia ne trimit, desigur, nu doar către istorica lor existență, ci și către locul de naștere a doi scriitori participanți la proiect: Mihai Botez Stîncaru și Petru Nica.
Au fost vizitate, ca parte a provocărilor acestui proiect, și locuri în care se întâlnesc legende, mituri și realități. N-au lipsit, desigur, încercările de a decripta urmele pașilor unor Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, George Topârceanu, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Bolintineanu, Calistrat Hogaș, Nicolae Grigorescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Constantin Ciopraga, Bartolomeu Anania, Ștefana Velisar Teodoreanu (văduva lui Ionel Teodoreanu), Valeria Sadoveanu (văduva lui Sadoveanu), Cornelia Pillat (soția lui Ion Pillat) etc.
Am vizitat, împreună cu participanții la acest proiect, și… casa din Văratec în care, temporar, locuia Eminescu. Casă aflată în imediata apropiere a istoricului cimitir al Mănăstirii Văratec. L-au vizitat aici Ion Creangă și Veronica Micle. Firesc, acest imobil ar trebui să facă parte din patrimoniul nostru național. Acum trei ani, când am vizitat prima dată acest loc istoric, ghidați de regretatul poet agapian Gheorghe Simon și de universitarul văraticean Mihai Botez Stîncaru, am putut urca pe treptele casei, pe prispa sa, am putut arunca priviri în încăperile care stăteau să se prăbușească. Acum, această aventură nu a mai fost posibilă. Casa este o ruină… O istorică ruină.
Am vorbit cu măicuțele de la Văratec și Agapia despre această dramă. Am fost întâmpinat doar de oftaturi. Una dintre acestea ne-a spus: ,,Dacă autoritățile nu văd un profit personal din posibila reabilitare a acestui loc istoric, nu este nicio șansă…”
Acum vreo cinci ani, dramaturgul Viorel Savin, inițiatorul proiectului ,,Întâlnirile de la Văratec”, un persuasiv, a încercat să-i convingă pe cei care administrează comuna Agapia, din care Văratecul face parte, și despre importanța menținerii în istorie a unor obiective precum casa în care a creat Eminescu, dar fără un efect dorit… Acum, aici, în acest ținut istoric, avem, prin această casă-ruină, o prăpastie a spiritului național. În timp, vom reveni asupra acestei rușini naționale.
Ion Fercu
