În Uniunea Europeană, pentru că partea occidentală, mai bogată, a luat decizii greșite, atât politice cât și economice, partea răsăriteană, mai săracă, trebuie să strângă cureaua ca să fie „solidară”. Oficial, toată lumea trebuie să economisească. Neoficial, dacă stăm și facem socoteli, reducerea de minim 15% impusă de la Bruxelles este o neobrăzare. Estul Uniunii Europene, între care și România, și-a redus drastic consumul de energie în urmă dezindustrializării. O dezindustrializare ordonată de la Bruxelles, pentru că nu se cuvenea ca Estul să concureze Vestul; partea de răsărit a UE trebuia să fie doar consumatoare a produselor din apus, să furnizeze forță de muncă ieftină, resurse și cam atât.
Dar a venit anul 2022. După doi ani de jaf generalizat în numele „pandemiei”. După ani în care o minoritate a impus ideologia „Green Deal”, de abandonare rapidă a resurselor energetice fosile. O inițiativă aproape lăudabilă dacă nu ar fi fost implementată fără a se asigura și suficiente capacități de producție pentru a înlocui ceea ce s-a dezafectat. Astfel, „Green Deal” a devenit doar un Caritas la care au câștigat câțiva și la care pierd marea majoritate.
În plus, războiul din Ucraina și sancțiunile impuse la cererea SUA au dus prețul gazului la niveluri incredibile. Singurul răspuns al birocraților europeni a fost că au decretat necesitatea economisirii de energie. N-au vrut să vadă care sunt mecanismele care au condus la aceste prețuri. Dar economiile impuse de Bruxelles nu sunt în concordanță cu consumul „per capita” din fiecare țară. Nu sunt corelate cu faptul că în partea occidentală atât cetățenii cât și industria consumă mai mult decât în partea orientală.
De ce e important acest lucru? Pentru că, de exemplu, un occidental care are, să zicem, șase becuri aprinse va trebui să stingă două, dar un român, care are numai trei becuri, va trebui să stingă tot două. În numele economisirii energiei, românii vor rămâne cu un singur bec dar francezii, sau germanii – cu câte patru. Și nu românii sunt vinovați pentru criza de energie!
Dar pentru că sunt români, unguri sau polonezi, adică europeni de calitatea a două, esticii trebuie să suporte acest tratament aplicat de stăpânii coloniei. Iobagii trebuie să asigure, în continuare, traiul fără griji al grofilor. Cel puțin așa speră conducerea Uniunii.
Numai că – ce să vezi?! Acest trai nu va mai dura mult. Fără a se apleca asupra adevăratelor cauze ale crizei energetice, Europa riscă să rămână fără industrie. Deja, mari companii anunță delocalizarea producției. Industria auto germană vrea să se mute în SUA, marii producători de oțel, la fel. Tesla că își suspendă planurile de producție de baterii în Germania; compania chimică OCI a anunțat luna această că își va extinde fabrică de amoniac în Texas. Producătorul de oțel ArcelorMittal a declarat deja că va reduce producția la două fabrici germane după performanțe mai bune decât se aștepta la unitatea sa din Texas.
În scurt timp partea occidentală a UE va cunoaște „binefacerile” dezindustrializării forțate, așa cum le-a cunoscut și Estul. Karma!
