- în patria tărtăcuțelor, flori și fructe proaspete
În apropierea orașului, Sat Siretul – Comuna Letea Veche, dacă te oprești la numărul 55, pe Str. Mihai Viteazu, descoperi o grădină ca-n povești. De aici poți să cumperi fructe proaspete, în fiecare sezon. De la cireșe de mai și căpșuni, zmeură și mure, piersici și godji, mere, struguri și gutui, până cînd dă zăpada peste perele tomnatice.
Îngrijită cu pasiune și răbdare, cu multă dragoste și dăruire, grădina doamnei Maria Dănculea este unică. Povestea înființării ei a început în urmă cu aproape 30 de ani. Poate că de vină au fost câțiva sâmburi aruncați la întâmplare: „Cine o vede spune, la ce-ți trebuie? Pentru ce mai investești? O fac pentru sufletul meu, pentru cât voi mai avea de trăit. Pentru că mă pot bucura de ceva care poate să-mi lumineze viața. Nepoții, dacă sunt în Canada și în Italia, n-or să mai tragă să vină aici decât în vizită.”
Schimbările survenite la începutul anilor 90 au influențat viața tuturor. Când marile întreprinderi industriale au început să-și închidă porțile, s-a schimbat și perspectiva pe care avea să ne-o rezerve viitorul. „Cred că șutul, pasul înainte pe care l-am primit odată cu restructurarea de la Mașini Unelte, a fost începutul. În 1993 lucram ca subinginer, TCM. Și eu și soțul am fost disponibilizați. Ce să facem? Am venit aici, la tata, la țară. Am pornit cu o moară, care acuma nu mai e rentabilă, însă a fost la început. Încetul cu încetul am pus una, am pus alta, ne-a plăcut. Dacă am început de la câțiva sâmburi de piersici, de coarne, cireș, aruncați la întâmplare, și acum mai aruncăm, dar controlat. Punem semn și îi urmărim de când apar. Dacă ne convine locul îi lăsăm, dacă nu, îi mutăm. Am tot plantat și așa am ajuns să facem plus-produs. Soluția a fost să vindem surplusul. Întâi a mers tata în târg, prin 1997. Avem un băiat și o fată. Fiecare ne-a dăruit câte doi nepoți. Băiatul ne-a dat primul imbold, când aveam și moara. El a început să ducă făină la piață, și când am văzut că are succes, am hotărât să facem schimb. Am mers eu. N-am visat niciodată că o să ajung să vând în piață mălai și fructe proaspete. Acum îmi vine mie rândul să predau ștafeta și nu am cui. Băiatul a plecat în Canada, fata în Italia, Nu se gândesc să mai vină înapoi. E tare greu să nu ai cui lăsa o muncă de 29 de ani, aici. E tare trist. Aici ar trebui să vină cineva căruia să-i placă, și să continue ce am început noi. Ar fi un avantaj. Banii și i-ar scoate și numai prin procesarea fructelor. Mă gândesc că aș vrea să vând. Prima întrebare primită a fost: ce lățime are terenul? Sunt investitori imobiliari care ar dori să-l parceleze, să-l vândă ca loturi pentru case. E tare trist. Nu aș vrea să se întâmple așa. Să se distrugă tot. Mi-ar plăcea să vină cineva care să facă o pensiune aici, un cămin pentru bătrâni. Zona e liniștită, aerul curat. Nu luăm nimic cu noi. Soțul era conștient că e foarte greu. El vroia să vindem. Îmi spunea – înainte de a pleca dintre noi – cred că n-ai să ajungi ca și la 70 de ani să vinzi tot la piață? Și uite c-am ajuns. Acum nu fac decât să întrețin munca pe care am depus-o amândoi. Mă simt ca un administrator. O să fie cum o să orânduiască Dumnezeu.”
Suntem o familie
Grădina necesită atenție tot timpul anului. Este mult de muncă. Se prepară sucuri, dulceață, șerbet, gemuri. Pe Maria Dănculea o ajută fetele, cum le spune ea. Patru la număr: „Suntem ca o familie. Să încep cu Varvara, ea este cea mai veche, colaborăm din 2006, urmată în ordinea vechimii de Anișoara, Veronica și Lucica. Îmi sunt dragi. Fete harnice, cu multă responsabilitate, vin cu idei, muncesc cu plăcere. Nu fac nimic de mântuială. Le-am cunoscut printr-o cunoștință care vindea și ea la Piața Sud, care avea fete la lucru. Am mers la Somușca, ne-am întâlnit, ne-am cunoscut. Au venit mai multe dar au rămas ele. Lucrează legal, au program, fac naveta acasă, îmi sunt de foarte mare ajutor.
Amintind de supraproducție, problema desfacerii acestor produse perisabile a întmpinat întotdeauna dificultăți. „Se pare că am avut noroc. M-a ajutat Dumnezeu. Am creat pe internet un site care se numește Fructe Proaspete. Așa am ajuns să colaborez cu o doamnă foarte drăguță, serioasă, care prin faceboock preia comenzi. Are o firmă care face livrări la domiciliu. Îmi transmite pe e-mail cantitatea de fructe care îi trebuie, noi o pregătim, o preia și o distribuie mai departe, direct la domiciliul clientului. Este o metodă foarte bună M-a ajutat foarte mult cu munca. Nici nu știu cum să-i mulțumesc.”
Pergolele cu tărtăcuțe înconjurate de flori
Într-o grădină nu pot lipsi florile. Doamnei Maria îi plac foarte mult aranjamentele din flori naturale, combinate cromatic cu un rafinat simț artistic. „Începem cu ghioceii când se topește zăpada și încheiem cu dumitrițele, care țin și până la Crăciun. Să știți că unde ați văzut lângă trandafiri, fâșii de teren mai închis la culoare, care par necultivate, acolo sunt bulbi de lalele, crini, zambile, narcise… ”
În pomi și pe suporturi special amenajate, atârnă zeci de dovlegei ornamentali, de toate formele, mărimile și combinațiile de culori. Pe sol, mai dolofani, se lăfăie bostanii – dovlegii turcești, cu miez portocaliu și dulce, atât de gustoși ca umplutură în plăcinte. „Prima dată am semănat 3-4 soiuri de când avem terenul acesta, dar sunt de fapt vreo 7-8, pentru că niciodată nu ies la fel. Cred că mutațiile se produc datorită albinelor, bondarilor, în perioada de polenizare. Le priește foarte bine și solul, microclimatul de aici, de pe malul drept al Siretului.”
Cu puțină imaginație și îndemînare, acești dovlegei ornamentali, cu forme și culori curioase, pot prinde viață, transformânduse în păsări zburătoare, piguini, căsuțe pentru pitici sau oameni de zăpadă, păpuși sau tot felul de jucării. Totul ține de imaginație.
La Piața Sud, fie iarnă sau vară, în spatele unei tarabe de unde nu lipsesc niciodată florile, cu un zâmbet luminos, doamna Maria Dănculea te îndeamnă: „Poftiți la fructe proaspete!”
