Trei femei cu batic au bătut vreo 70 de km să ajungă la redacția ziarului la care lucram, pentru a convinge pe cineva că justiția e oarbă. Ca dovadă, au adus un dosar de câteva kilograme într-o plasă. Agitate, plânse și disperate, cele trei doamne așteptau verdictul redactorului-șef dacă se va ocupa cineva de caz. Evident că am fost chemat să preiau cazul ce părea imposibil de rezolvat.
Povestea calului și a condamnării
Întâmplarea a avut loc cu vreo 20 de ani în urmă, când un veteran de război și-a purtat bastonul pentru a-și sprijini cei 92 de ani în poarta poliției dintr-o comună băcăuană. A reclamat că i s-a furat un cal și bănuia cine: niște romi din zonă. Ca-n orice localitate, polițistul și-a dat cascheta pe spate, și-a scărpinat neuronii, apoi a spus că rezolvă cazul cât ai clipi. Și-a clipit bădia vreo doi ani, dar nicio veste că au fost prinși făptașii.
Într-o dimineață, bătrânul a auzit pe cineva la poartă, s-a dus încet să vadă cine forțează intrarea în gospodărie și a văzut un cal. Cu vederea slăbită, veteranul l-a strigat pe murgul său și acesta l-a urmat în grajd. În câteva zile, polițistul iute la stat s-a prezentat la el și i-a spus că e calul furat tocmai de la țiganii acuzați. De aici dosarul penal și condamnarea până la Curtea de Apel Bacău.
Cum a încercat familia să-mi cumpere bunăvoința
Povestea spusă de femei și de documente nu lămurea dacă era sau nu calul bătrânului. Picase și ultima soluție a avocatului celui acuzat care propusese să vină veteranul și cei care susțin că-s proprietari pentru a vedea spre cine se îndreaptă armăsarul când este strigat. Culmea ghinionului: calul a murit până la confruntare. Cu condamnarea la închisoare deasupra capului, bătrânul mi-a povestit tot ce-am descris mai sus, cu ochii triști într-o casă făcută din chirpici parcă pentru pitici, de trebuia să stau pe laviță să nu sparg tavanul. La plecare, soția condamnatului mi-a spus să nu plec la Bacău cu mâna goală și mi-a spus că are ceva pentru mine: niște kilograme de brânză, două sticle de vin și-o găină abia tăiată. I-am spus să nu insiste, că nu iau și nu mai scriu nimic dacă o face. Au rămas toți pleoștiți la poartă, cu gândul probabil că dacă nu iau atenția în natură voi proceda ca polițistul comunal.
Rezolvarea pe ultima sută de metri
Spre deosebire de marii anchetatori ce-au trimis un om la pușcărie, am sucit povestea pe toate părțile până am ajuns la ultimul personaj care putea să-l scape de necaz pe veteran. Mai exact, veterinarul comunei, cel care știa toate animalele. Acesta mi-a confirmat ceea ce bănuiam: calul era al bătrânului, dar fusese vopsit. Și romii au avut un cal asemănător, dar nu era cel despre care susțineau că este furat. Dovada: pielea armăsarului. Cu noile dovezi, am publicat ancheta și-n România liberă, iar ministrul justiției de pe atunci l-a sunat pe președintele Curții de Apel Bacău să-l întrebe de sănătate. Judecător cu care vorbisem și eu, dar nu cu așa mare influență, mă gândesc. A venit achitarea, iar peste vreo două luni am aflat de la secretara redacției că am un pachet lăsat de niște doamne, dar fără mesaj: o sacoșă cu ceva brânză și-o sticlă de vin. Mulțumirea bătrânului și-a femeilor care nu acceptau să fie refuzate. După o vreme m-au sunat să-mi mulțumească și să mă întrebe dacă mi-a plăcut cadoul. Sincer, habar n-am ce s-a ales de plasa lor, dar achitarea din acest caz a fost mai valoroasă decât orice mi-ar fi putut da cineva.
PS Regretul meu e că toată colecția de ziare pe care am avut-o a ajuns locul în care câinele meu s-a descărcat pe vremea când era pui și nu știam ce altceva să-i pun pe gresie, pentru a nu mă trezi inundat dimineața. Altfel, acum aveam fotografii după articol și cu personajele despre care v-am povestit.
Despre autor pe scurt
Tiberiu Lovin lucrează de 30 de ani în presă, a debutat la Deșteptarea, a scris la cele mai importante ziare ale timpului, iar de 12 ani este freelancer, colaborează la diverse publicații și conduce un site de știri și anchete din Transilvania: Ceasul Cetății. De câteva luni, gazetarul publică un serial despre diverse cazuri petrecute în deceniile de presă scurse până acum.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
