Conflictul din Ucraina nu a venit din senin! Nu a fost declanșat de un factor imprevizibil; din contra, s-a știut că va veni. A fost pregătit cu minuțiozitate încă din 2014-2015, când americanii au luat decizia să înarmeze și să pregătească trupele ucrainene. Atunci Rusia tocmai intrase puternic în Orientul Mijlociu și scosese SUA din joc.
„Luate prin surprindere de intervenția Rusiei în Orientul Mijlociu, SUA se gândesc la o ripostă pe măsură. Nu va dura mult și administrația americană va ajunge la concluzia că răspunsul este în Ucraina”, am scris în octombrie 2015. „Din punct de vedere administrativ, Ucraina este un haos. Fără sprijinul occidental, țara ar fi fost în colaps. […] O scânteie care să producă explozia în Ucraina este foarte ușor de produs. Mai ales că există, în continuare resentimente față de cedarea regiunilor din Est, care, în urma confruntărilor, vor beneficia de o anumită autonomie. Ar fi foarte ușor, deci, să se reaprindă conflictul cu separatiștii. Ar fi, evident, o nouă criză umanitară, dar și o provocare pe măsură pentru Rusia. Dacă forțele guvernamentale și batalioanele de «voluntari» ar ataca din nou Estul, Rusia ar fi nevoită să intervină din nou, caz în care lucrurile se pot complica. Va urma, probabil, o altă campanie agresivă de presă în care se va denunța, din nou, “imperialismul rusesc” și se vor zdrăngăni, iarăși, armele țărilor – satelit ale Washingtonului din Estul Europei”.
Toată lumea a știut că va veni acest moment. Dar singurii care s-au pregătit au fost rușii. Europa a fost luată prin surprindere și „sinucisă” programat de americani, care au fost, de data asta mai darnici cu Zelensky decât cu georgianul Saakashvili, care rămăsese să-și roadă cravata când și-a dat seama că trupele NATO aflate în portul Batumi nu-i vor veni în ajutor.
După jumătate de an de lupte știm un lucru cert: Rusia merge înainte și nu se grăbește. Ar fi putut să măture demult apărarea ucraineană din Donbass, ar fi putut ataca pe flancuri dar nu și-a folosit forțele, lăsându-i pe cei din milițiile Donetkului și Luganskului să lupte într-un război civil de care nu vorbește nimeni.
Îmi este clar că rușii așteaptă ca Europa să clacheze economic. Din cauza frigului, în primul rând și apoi din cauza dezindustrializării care va urma închiderii robinetului de gaze. Noi, însă, aflați la granița conflictului ce vom face?
Ca să răspund clar și sincer: nimic. Am obosit să explic faptul că clasa noastră de decidenți este capturată și va hotărî doar în interesul celor care o ghidonează. România nu are, în acest moment, capacitatea de manevră a unor țări mai mici, cum ar fi Ungaria sau Serbia. Putem noi să vrem și să votăm orice forțe politice, nu va conta. Câtă vreme nu se va schimba echilibrul politic din zonă, noi vom fi doar piață de desfacere, sursă de materii prime ieftine, de forță de muncă necalificată și, eventual, monedă de schimb.
Nu vă temeți de război, dacă acesta va veni, se va termina repede pentru că nu avem cu ce ne opune din punct de vedere militar; mai degrabă trebuie să ne temem de criza economică și energetică. În rest, dacă nu intervine un moment gen 23 August 1944 sau 21 august 1968, vom afla de la televizor ce viitor ne rezervă Marile Puteri.
