Toate statele din Balcani vor în UE, asta nu este un secret. Și UE le vrea, dar în anumite condiții iar condițiile Bruxelles-ului se ciocnesc cu interesele statelor și riscă să scoată scântei care să dea foc proverbialului butoi cu pulbere.
Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania, Kosovo și Macedonia își doresc aderarea dar ultimele luni au semnalat exacerbarea unor conflicte și dezghețarea altora. În Bosnia, sârbii din Republica Srpska sunt puși la colț de Germania, iar croații, care nu au, ca sârbii, o autonomie, fac presiuni pentru a o obține. Liderul Partidului Acțiunea Democrată, Bakir Izetbegović, a declarat că musulmanii bosniaci se pregătesc de război. Apele sunt tulburate în mod repetat de un anume Christian Schmidt, care s-a autodeclarat Înaltul Reprezentant ONU pentru Bosnia şi Herţegovina deși nu a fost numit de Consiliul de Securitate dar care are sprijinul Berlinului. Acesta a declarat recent că „steagul german va flutura în Butmir”, adică armata germană se va întoarce în Bosnia după 10 ani. Germanii nu sunt singurii care încearcă să se impună în Bosnia; să nu-i uităm pe britanici care și-au redescoperit, recent, interesele din zona Balcanilor.
Serbia este presată de UE să impună sancțiuni Rusiei și este amenințată cu embargoul petrolier întrucât hidrocarburile vin prin conductă din portul croat Rijeka. Tot Serbia este forțată să recunoască independența Kosovo pentru a adera la UE, lucru care e puțin cam imposibil. În același timp, aceeași UE refuză să oblige kosovarii să respecte acordurile de pace prin care municipalitățile sârbești din nordul provinciei sunt declarate autonome.
Cu sprijinul tacit al UE și al SUA, kosovarii presează sârbii din provincie să-și schimbe documentele și numerele mașinilor cu unele eliberate de Priștina, o măsură apreciată de Belgrad că fiind, de fapt, o purificare etnică mascată. Mâna Germaniei se vede și aici, în timpul unei vizite recente la Priștina, cancelarul german a declarat că Serbia va fi forțată să recunoască Kosovo dacă dorește să adere la UE.
Dar Serbia are niște condiții impuse și de Croația, pentru a fi acceptată în UE. Între condițiile impuse de Zagreb se numără și exonerarea cardinalului Alojzije Stepinac. Acesta a fost condamnat ca criminal de război în timpul lui Tito, din cauza evenimentelor din vremea războiului, când, sute de mii de sârbi au fost forțați să treacă la catolicism sub amenințarea cu moartea. Stepinac a fost acuzat că a știut de acest lucru precum și de crimele comise de ustașii croați în lagărul de la Jasenovac și nu a făcut nimic să le prevină. Croația ar dori canonizarea cardinalului Alojzije Stepinac dar condamnarea sa pentru crime de război îi împiedică.
Bulgaria s-a certat multă vreme cu Macedonia și a blocat discuțiile de aderare. Sofia le-a cerut vecinilor să recunoască faptul că limba macedoneană are rădăcini bulgare, să recunoască minoritatea bulgară în Constituție și să interzică „discursul instigator la ură” împotriva Bulgariei. Liderii macedoneni, care sunt, în mare parte, etnici albanezi, au fost de acord, ceea ce a stârnit furia populației. Furie a fost și în Bulgaria, unde guvernul a căzut nu doar din cauza războiului din Ucraina ci și din cauză că premierul Petkov a anulat dreptul de veto asupra aderării Macedoniei la UE și a negociat în secret cu Bruxelles-ul pe această problemă.
Muntenegru, țară altădată aliata de baza a Serbiei, a descoperit că sârbii îi sunt cei mai mari dușmani, de când a intrat în NATO. Multă vreme, Muntenegru nu a recunoscut Biserica Ortodoxă Sârbă și a creat un ONG care s-a proclamat singura biserica ortodoxă legitimă. Zilele trecute, Guvernul a recunoscut personalitatea juridică a Bisericii Ortodoxe Sârbe, ceea ce nu a împiedicat Partidul Democrat-Socialist din Muntenegru, aflat în Opoziție, să anunțe că va anula acest acord când va ajunge la Putere.
La final doar o întrebare: crede cineva că Balcanii de Vest vor reuși să intre în UE înainte ca țările din zonă să înceapă să se păruiască? Pentru că presiunile birocraților de la Bruxelles nu conduc în nici un caz la pacificarea zonei, ci doar la creșterea tensiunilor dintre state.
