„Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția!” (Lc 12,32)
Evanghelia din această duminică începe cu îndemnul lui Isus care ne cheamă la încredere și la speranță: „Nu te teme, turmă mică”.
Acest îndemn vine să ne însoțească într-o perioadă în care ne simțim neputincioși și îngrijorați de instabilitatea economică, socială, sanitară și de conflictele existente la nivel mondial.
Suntem o turmă mică, suntem puțini la număr, dar avem un singur păstor, păstorul cel bun, care știe încotro ne conduce și se interesează de noi pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce producem.
Încrederea la care suntem chemați se naște din experiență: am simțit de atâtea ori cât de mult ne iubește Dumnezeu. Și știm acest lucru din faptul că și-a dat viața pentru noi. Și mai mult, a dorit să rămână mereu cu noi prezent în Sfânta Euharistie.
Nu trebuie să ne temem pentru că Tatăl a voit să ne dea Împărăția în mod gratuit și necondiționat. Împărăția este prezentă în mijlocul nostru, este locul unde Dumnezeu domnește cu lumina și pacea sa.
Dar pentru a ne da seama de prezența ei în mijlocul nostru, trebuie să trăim ca oameni liberi și, de asemenea, să veghem.
Evanghelia de astăzi ne îndeamnă și la veghere: „Fiți și voi pregătiți” (Lc 12,40). Să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, la oameni și situații, pentru a descoperi în toate acestea Împărăția lui Dumnezeu.
Perioada vacanței sau a concediului este un timp prielnic pentru odihnă, dar este și un timp în care, stând mai mult cu noi înșine, ne putem întreba: care este scopul vieții noastre, pentru ce merită să trăim, în ce activități investim mai mult timp, energie, și resurse?
Timpul pe care îl trăim este un timp intermediar, în care cerem și așteptăm venirea Domnului în slavă.
Dumnezeu ne încredințează și nouă administrarea Împărăției sale, aici și acum, pentru a o face prezentă. El are încredere în noi, chiar dacă nu ne simțim capabili, chiar dacă mai greșim.
Să căutăm în această perioadă să trăim în prezența lui Isus, veghind, fără teamă, pentru ca într-o zi să ne putem bucura de cuvintele lui Isus: „Fericiți acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găsește veghind” (Lc 12,37).
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
