Se împlinesc, la 5 august, 100 de ani de la naşterea „Celui mai iubit dintre pământeni”, cu care timpul s-a dovedit atât de nerăbdător (a trăit doar 58 de ani). Legăturile cu urbea lui Alecsandri şi Bacovia nu au fost vizibile, dar au existat prin întâmplarea fericită ca unul dintre fraţii săi, Alexandru (Sae) Preda, să fi fost concitadinul nostru. Locul lui între ceilalţi fraţi este unul pregnant, devenind personaj literar.
Dovada este dedicaţia pe volumul „Delirul”: „Lui Sae, ale cărui «spirite» şi alte ziceri au trecut şi în această carte («Pe ce te bazezi?»); cu afecţiune frăţească, Marin// Dec. 77// Mogoşoaia”. Printre alţii, Savu I. Dumitrescu, şoferul său, relatează câteva momente din viaţa celor doi fraţi, mai expresiv fiind cel legat de moartea mamei lor („Bâta”). Coroana depusă de aceştia avea 700 de garoafe roşii, iar pe panglica de mătase albă scria: „Pentru mama noastră bună, Marin şi Sae”.
„Atunci a fost pentru prima oară, după şapte ani de când mă aflam alături de dânsul, când l-am văzut pe Marin Preda plângând” (Zece ani alături de Marin Preda, Buc., Ed. „Cartea Românească”, 1985, p. 145). Un număr special (8/1991) din „Ateneu” i-a fost dedicat prozatorului (semnează printre alţii Sorin şi Marin A. Preda, fiii lui „nea Sae”), iar C. Călin îl portretizează în unul dintre volumele sale.
Am propus ca evocarea scriitorului să aibă loc la Galeriile de Artă „Alfa” Bacău (din strada Războieni) vineri, 5 aug., la ora 11. Motivul e previzibil pentru unii băcăuani: în acelaşi bloc, la etajul I, a locuit Sae Preda. În urmă cu mult timp, l-am vizitat împreună cu Aurel Stanciu. Am realizat o discuţie (înregistrată pe bandă), iar în final l-am rugat să-mi dea un obiect care ar aminti de scriitor. Mi-a dăruit „scaunul de lângă uşă”, pe care stătea de obicei Marin, când venea din Capitală la fratele său. Va intra în patrimoniul Casei-Muzeu „Vasile Alecsandri” din Bacău. Miercuri, 3 august, i-am relatat episodul lui Iulian Pruteanu, la Casa Muzeelor din Iaşi.
