1. Evaluarea naţională
Bilă albă (+)
De puţină vreme, Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie pare să aibă în atenţie scopul fundamental al învăţării limbii române: formarea deprinderilor de exprimare corectă, prin asigurarea funcţionalităţii actului didactic la această disciplină. Chiar dacă unele cerinţe sunt mai puţin dificile (de completat un enunţ cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze), obiectivul este atins. De exemplu, am notat punctul a cărui rezolvare privea scrierea cu doi „i” la verb („să fii”, la conjunctiv prezent, persoana a II-a, singular) şi la substantiv („străzii”, la genitiv singular), dar şi scrierea cu un „i” pentru combinaţia cu consoana precedentă „r”: „suntem mândri”. De dificultate ridicată a fost realizarea acordului prin încrucişare între articolul posesiv şi pronumele relativ: „clădiri de a căror arhitectură”.
Bilă gri… (±)
Din grijă exagerată pentru corectitudinea exprimării, ajungem să punem virgula acolo unde nu e neapărată nevoie. La punctul 6 de la grupajul B. (subiectul I), prima virgulă nu este total greşită, dar este inutilă, de vreme ce ar respinge logica enunţului: „Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv” (atributiva „în care substantivul comun «lampă»…” este determinativă, nu explicativă).
Bilă neagră (-)
Se… acordă comisiei de revizie finală a corectitudinii subiectelor, pentru că nu a observat absenţa celei de-a doua virgule în enunţurile care transmit cerinţele. Cauza este una procedurală: solicitarea privitoare la limba română normativă nu include probleme de punctuaţie, ceea ce aduce prejudicii obiectivului relativ la scrierea corectă. Exemplul este în parte cel de la „bila gri”: „Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv (1) şi un enunţ interogativ”. Se vede limpede că voita atributivă explicativă „în care substantivul comun «lampă» să fie în cazul genitiv (1)” trebuie încheiată cu încă o virgulă. Proba este eliminarea subordonatei, rezultând un enunţ corect: „Alcătuieşte un enunţ asertiv [..] şi un enunţ interogativ”. Să fie de vină conjuncţia „şi”, despre care ştim că nu suportă să aibă în faţa ei o virgulă? Da, dar nu totdeauna.
Inclusiv textul dat spre analiză (secvenţă din romanul „Toate pânzele sus!”, de Radu Tudoran) se cerea a fi corectat. Şi aici lipseşte a doua virgulă şi tot înaintea lui „şi”: „Erau cabluri […], cutii de vopsea, pânză groasă de vele, cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac şi încă multe altele […]”. Sintagma explicativă „cu urzeală de cânepă şi bătătura de bumbac” se impunea a fi izolată prin virgule, proba fiind cea prezentată mai sus: suprimarea grupului de cuvinte şi păstrarea înţelesului: „Erau cabluri […], cutii de vopsea, pânză groasă de vele […] şi încă multe altele […]”. Se va spune că nu e voie să intervenim în textul autorului, dar trebuie salvat prestigiul acestuia.