E grav. Dar grav tare. Și sună din ce în ce mai periculos. Vorbesc despre îngrijorător de numeroasele cazuri în care, pe stradă, chiar și la noi în județ, sunt găsiți atâția drogați, la propriu, conducând chiar. Adică, să zicem că una e să torni în tine otrava și, apoi, câteva ore bune, să stai țeapăn, înfipt în fotoliul de acasă ori lipit ca balega de peretele din debara, și alta este să te găsească, întâmplător, polițiștii la volanul unei mașini. Bașca și femeile sunt prinse drogate, conducând. E drept, recentele știri vin din Onești, un orășel relativ liniștit, dacă ignori odioasele crime comise de un dezaxat în încercarea de a dovedi … nimic, dar și alte grozăvii în care s-au folosit cuțite, prin apropiere de orașul natal al Nadiei. Din câte am auzit, și prin Bacău sunt astfel de episoade.
De multă vreme. Te întrebi cum de-au ajuns, atât de aproape de noi, stricăciunile astea. Mi-e clar că traficanții sunt dintre cei orbiți de câștigul imediat și de proproții sau/și recidiviști periculoși cărora nu le pasă de nimic și de nimeni, și pe maică-sa ar vinde-o, numai bani să scoată. Și, totuși, nu am un răspuns clar în privința modului în care au trecut granița, cu toate că, s-a văzut, indivizii ăștia sunt, în general, extrem de ingenioși și cam știu (dacă nu inventează) metode relativ sigure de a penetra granițe. Partea proastă e că, din câte văd, autoritățile sunt cam depășite de situație.
Nu vreau să mă gândesc la ideea că unii „oficiali” sau angajați la stat sunt chiar complici cu traficanții. Îmi amintesc de episodul legat de fostul președinte Băsescu, în mandatul căruia au fost permise așa-zisele „droguri ușoare”, în fapt, etnobotanicele, acele scârnăvii care, odată ce le-ai băgat în tine, te transformă în teleghidat fără ghidon. Nu degeaba cred că l-au acuzat unii de pe șeful statului de „favorizarea consumului de droguri ușoare”.
Chit că a și pierdut procesul intentat de Băsescu acuzatorilor. În fine, cert e că, în acei ani, taman la mine în bloc, un chiriaș al unui apartament de la parter, cu ieșire „amenajată” la stradă, vindea astfel de drăcovenii. Asta până când noi, locatarii am făcut iureș, iar propietarul a fost nevoit să-l dea afară pe chiriașul întreprinzător. N-aș vrea să cred că, peste nu știu cât timp, pe străzile din Bacău s-ar putea duce lupte armate, ca-n Mexic sau Columbia, între traficanții care-și arogă cartierele.
Deja, am văzut, laboratoarele de droguri au ajuns și la noi. E drept, mai la vest, în Bihor, la niște „pasionați” de cafea. Riscul e să se întindă pelagra, odată cu construirea autostrăzilor, și astfel să ajungă mai rapid, peste tot prin țară. Sigur că e o ironie, deși…
