Când băieții de la butoane au văzut că nu pot da jos regimul sirian, au scos de la naftalină „luptătorii pentru libertate” v.2.0. Le-au dat camionete pe care au montat mitraliere, le-au dat arme din Europa de Est (inclusiv din România) și drone turcești și i-au pus la muncă. Așa au început să apară atacuri teroriste peste tot, inclusiv în capitala Damasc. Ani de zile trupele guvernamentale, alături de cele rusești, au luptat împotriva acestui gen de teroriști sprijiniți de SUA.
În Ucraina vedem că încep să se întâmple lucruri similare. Se cumpără în draci camionete 4×4 din Europa (inclusiv din România), se înarmează cu mitraliere sau cu lansatoare de rachete și se aruncă în lupta. Peste linia frontului trec grupuri de cercetare-diversiune care atacă ori trupele ruse din spate ori se războiesc cu populația civilă rămasă în zona de ocupație. Alte detașamente au trecut deja granița cu Rusia și atacă polițiștii de frontieră sau infrastructura civilă ori chiar populația. Pe lângă aceste grupuri mai numărăm și bombardamentele zilnice care au loc împotriva orașelor din Donețk sau chiar asupra orașelor rusești din apropierea graniței. Desigur, bombardarea țintelor civile este împotriva legilor războiului, dar cine mai stă să analizeze acum și – culmea – să acuze „eroii” ucraineni?!
Totuși, încep să apară voci. ONU a amintit într-un raport publicat acum câteva zile că trupele ucrainene au folosit bătrânii dintr-un azil ca scuturi umane. Au ocupat azilul și au început să tragă asupra trupelor DPR care au răspuns cu foc. Să amintim că, potrivit legilor războiului, o clădire civilă își pierde acest statut dacă este ocupată de trupe și folosită că zonă de tragere. La acest capitol, Armata Ucraineană excelează: trupele sunt adăpostite în școli, spitale, blocuri iar sistemele de armament greu sunt ascunse în mall-uri sau unități de învățământ.
Folosirea orașelor ca teren de lupta este o altă tactică a Kievului de a încerca să încetinească avansul militar al rușilor. Consecința este că orașele sunt transformate în ruine. Desigur, de acest lucru puțin le pasă „eroilor”, ei știu că aceste localități nu vor mai fi recucerite și că rușii vor trebui să le reconstruiască.
Culmea este că Occidentul nu spune nimic despre aceste lucruri. Pentru liderii occidentali orice poate fi acceptat dacă are ca rezultat provocarea de pagube Rusiei. Ne putem aminti cum la orice conflict recent, prima măsură a ONU și/sau a Occidentului a fost să instituie un embargo asupra importurilor de arme astfel încât beligeranții să nu aibă de unde se aproviziona. În cazul de față nici nu mai putem socoti cantitățile de arme livrate Kievului de Occidentul așa-zis civilizat. Pentru că, de fapt, războiul din Ucraina este un război hibrid purtat de Occident împotriva Rusiei. Un război în care ucrainenii mor pentru ca SUA să scape de concurența economică a UE, pentru ca unii producători de armament să facă profituri record, pentru ca speculanții de produse alimentare să vândă mărfurile la suprapreț.
Dar nu acesta a fost scopul oricărui război?
