● Nu pot uita niște imagini cu Traian Băsescu, pe când era prim-stătător-degeaba la Cotroceni… Rătăcea ca o stafie printre participanți, la reuniunile internaționale. Nu îndrăznea să treacă prin fața acestora, preferând ocolul prin zona dosurilor.
Cu Iohannis, aceeași poveste. În vizita sa la Kiev, alături de Macron, Scholz și Draghi, n-a fost tratat nici măcar ca un amărât de apendice. Nici agresivul Medvedev, care a spus că „mâncătorii de broaşte, lebăr şi spaghete adoră să viziteze Kievul”, nu l-a observat.
Putea să-l nominalizeze ca mâncător de mămăligă, de pildă, dar n-a făcut-o. O agenție occidentală cu ștaif l-a scos pur și simplu din poză, alta l-a uitat în ea, dar fără să-l iohannizeze. Până și amicii de azi, ucrainenii, vorbesc mai ales doar despre vizita celor ,,trei mușchetari”. Nu-l pomenesc nici barem cu statut de Grimaud, umilul scutier al lui Athos, veneratorul de stăpân obligat să tacă ani de zile.
● Valer Dorneanu, zis Mâncătorul de Pensii cu Nemiluita, proaspăt (dacă la el poate fi ceva proaspăt…) pensionat de la CCR, a zis ceva memorabil în declarația de adio: ,,Să mă pupe în fund presa…”. Valer(ică), în semn de respect, consultând ultima ediție a DOOM-ului și varii coduri de maniere elegante iubite de tine, îți ofer onoarea de a mă pupa chiar în cur. Dacă nu ne-am respecta nici noi, iubitorii de civilizație lingvistică… Te-aștept pentru programare. Spală-te bine pe pupătoare, altfel nu-ți accept onoarea de a te ferici!
● În vreme ce nația trăiește emoțiile bacalaureatului, Abi Talent, gurist de manea, magnet de verzișori, transmite urări de succes candidaților, sintetizând minunat valoarea pe care politicienii o acordă Educației: ,,Cu astea opt clase ale mele, am creier de paisprezece facultăți. Ei zic de mine: uite ce cântă, dar în timpul ăsta eu număr bani și ei mănâncă pateu. Sunt fenomen de câteva luni […], cea mai mare vedetă”. Mișto, Abi! M-ai (i)luminat! Acum, pupam-ar clasic norocul, îl înțeleg și pe Valer(ică).
