Stafia Inchizitiei inca mai bantuie prin lume

Salman Rushdie a fost condamnat la moarte pentru o opera literara numita, sugestiv, „Versetele satanice”. Aceasta a fost socotita o blasfemie la adresa profetului Islamului, Mahomed. Dupa publicarea versetelor, in 1988, lumea islamica s-a rasculat. India, Africa de Sud, Pakistan, Arabia Saudita, Egipt, Somalia, Bangladesh, Sudan, Malaiezia, Indonezia si Qatar au interzis cartea. Mai multe exemplare din acest volum au fost arse intr-o piata din Bradford, Anglia. Pe cel care ar putea sa faciliteze retinerea sa inca il asteapta un premiu de 3 milioane de dolari, despre care am auzit ca autoritatile iraniene l-ar fi dospit recent cu inca jumatate de milion. Istoriile cu haituirea unor scriitori/artisti din motive religioase nu sunt noi. Ion Creanga, dupa ce a slujit doisprezece ani ca dascal si diacon la diferite biserici din Iasi, a fost exclus definitiv din randurile clerului (10 octombrie 1872). Motivul? Si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell il destituie si din postul de institutor, insa venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. In 1993 a fost reprimit post-mortem in randurile clerului, dupa ce s-a considerat ca motivele excluderii sale au fost total neintemeiate. Celebrul romancier Lev Tolstoi a lansat, incepand cu 1 800, in patru lucrari hulite de cenzura, o critica virulenta impotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, acuzand-o, in esenta, de faptul ca aceasta concentreaza atentia oamenilor pe ritualuri si dogme absurde, ca sa cultive dezinteresul pentru singurul lucru care era cu adevarat important: invatatura etica a lui Iisus Hristos. In 1901, Sfantul Sinod a postat pe usa fiecarei biserici o nota care preciza: „In mod deschis si inaintea tuturor, Tolstoi si-a renegat mama care l-a crescut si l-a educat: Biserica Ortodoxa” (…) Biserica nu-l mai recunoaste printre copiii ei”. A murit excomunicat si, desi era aristocrat, a avut o inmormantare simpla. Voltaire a fost intr-o lupta permanenta cu Biserica si religia oficiala. El s-a autonumit theist, un om cu credinta in Dumnezeu, dar care a renuntat la crestinism. De aceea, la ordinul Bisericii, autoritatile au emis un nou mandat de arestare impotriva sa, in 1734. „Dumnezeu este un actor de comedie care joaca in fata unui public prea speriat ca sa rada”, spunea el. Zilele trecute, regizorul Cristian Mungiu, innobilat, intre altele, la Cannes, cu Marele Premiu „Palme d’Or”, cu premiul pentru regie al Academiei Europene de Film, cu Premiul pentru scenariu, este pus la zid de catre unii prelati ai Bisericii Ortodoxe, fiind acuzat de blasfemie pentru recenta sa creatie, „Dupa dealuri”. Dar regizorul zice: „Oamenii au crezut inainte sa iasa filmul ca e un manifest antireligios si au ramas foarte in cumpana, dupa ce l-au vazut. Pentru ca este fara niciun comentariu al meu personal, asta e genul meu de a face cinema. Filmul prezinta o po-ves-te. Mai departe, cum se raporteaza fiecare la ea, tine de valorile lui personale. Si parerea mea e ca cine intra credincios la film iese credincios, cine intra ateu iese ateu”. Intr-un interesant interviu, dupa ce este intrebat daca se afla in situatia de a fi excomunicat, el spune ca a trimis si invitatii la Patriarhie, pentru vizionarea filmului, pentru a se intelege ca „Dupa dealuri” numai blesfemie nu e… Sa ne amintim si de filmul „Patimile lui Hristos”, in regia lui Mel Gibson, care prezinta ultimele ore din viata lui Iisus din Nazaret. Filmul incepe in Gradina Gestseman, unde Iisus se retrage pentru a se ruga, dupa Cina cea de Taina. Iisus trebuie sa reziste tentatiei lui Satana. Tradat de Iuda, Iisus este arestat, dus in Ierusalem si condamnat la moarte. Regizorul filmului a fost acuzat de blasfemie. Stafia Inchizitiei inca mai bantuie prin lume…