Recent a fost relansat Pactul pentru fiscalitate, inițiat încă din 2014, cu o largă participare din partea mediului academic, a instituțiilor și organismelor economice, patronate, investitori (naționali și externi), ongeuri, Consiliul Fiscal și Consiliul Concurenței, Camera de Comerț și Industrie a României, nu neapărat în această ordine.
În opinia inițiatorilor, Pactul pentru fiscalitate poate fi inclus în categoria celor mai importante reforme pe care statul la face după 1990, argumentând cu analize, din care rezultă că evaziunea este o frână serioasă pentru dezvoltarea României, creând un cerc vicios pervers, care face adevăratele măsuri de relaxare şi stimulare fiscală să rămână simple intenţii pe o coală de hârtie. Suma pierdută este uriaşă -, reprezintă cam jumătate din bugetul de stat al României! Este jaf la drumul mare, cu acoperirea statului, a politicului. De reținut doar trei cifre, care arată dezastrul:
România pierde 475 de euro în fiecare secundă, 28,500 de euro pe minut, 15 miliarde de euro în fiecare an, deoarece, în cei peste 30 de ani de la Revoluție, legislația fiscală a evoluat haotic, fără a se baza pe o strategie coerentă de dezvoltare durabilă, frecventele modificări ale legislației fiscale, au afectat direct investitorii prin lipsă de predictibilitate și continuitate administrativă. Pe scurt, se propune 1.) Eficientizarea legislației fiscale; 2.) Restrângerea excepțiilor fiscale și transparentizarea procedurilor de aplicare și verificare; 3.) Stimularea investițiilor și atragerea de investiții directe în economie; 4. Depolitizarea, reprofesionalizarea, informatizarea și interconectarea ANAF; 5.) Toleranță zero la evaziune fiscală și criminalitate economică.
Statul să nu mai poată interveni cu măsuri arbitrare sau autoritare, el poate interveni, aşa cum se întâmplă în lumea civilizată, prin stimulente sau prin inhibitori fiscali, o strategie care să cuprindă corectitudine, stabilitate și predictibilitate. Scurt și clar, pragmatic și eficient.
Este de urmărit reacția decidenților, deoarece au fost invitați să semneze acest pact președintele României, prim minstrul, miniștri, partidele politice, parlamentare și neparlamentare, organizațiile economice, sindicate, patronate, organizații obștești.
După acest model, mă gândem, ca un asemenea pact să fie elaborat, pe principii și acțiuni, cu o participare de la toate nivelurile și structurile, inclusiv societatea civilă, privind dezvoltarea municipiului Bacău, astăzi și în perspectivă, aprobat de toți factorii decizionali, astfel să devină program pentru toate partidele, indiferent de culoare, că vor fi la putere sau în opoziție.
Afișat, bătut în cuie, transparent, obligatoriu de îndeplinit. În aceste condiții, politicienii nu vor mai bate câmpii, nu vor mai vinde himere, nu vor mai visa ziua cai verzi pe pereți, ci se vor apleca spre nevoile, posibilitățile și resursele existente și atrase.
Altfel, o luăm de la capăt, la fiecare patru ani (sau mai devreme), înghițind hachițele unui individ sau altul, a unui grup sau altul, iar Bacăul și băcăuanii vor înota în continuare în ape tulburi și greu mirositoare.
