Politicienii cred că petrolul este la fel peste tot în lume și, deci, nu contează de unde te aprovizionezi.
Din păcate, fiecare zonă de extracție oferă propriile particularități iar ceea ce e mai interesant este că rafinăriile au fost construite ca să corespundă parametrilor tipului de petrol importat.
Astfel, procesul de producție nu necesită modificări frecvente, adaptări și este perfect predictibil, știindu-se ce produse se pot obține și în ce cantități.
Altfel, importul unor tipuri de petrol noi necesită analize de laborator și adaptarea constantă a procesului de producție, adică investiții, pentru că e posibil ca în compoziția petrolului să fie prea mult sulf sau greutatea specifică să fie diferită. Un petrol inferior înseamnă că se vor produce cantități mai mari de produse inferioare și mai mici de produse superioare (benzină, kerosen), adică va fi afectată valoarea vânzărilor și, în mod direct, profitul.
Asta, cu condiția să existe furnizori dispuși să semneze contracte pe termen lung și să poată furniza constant materia prima. În plus, trebuie să existe instalațiile portuare necesare descărcării tancurilor petroliere plus conductele către rafinării.
De exemplu, scrie un analist pe nume Jorge Vilches, Rafinăria Schwedt, cea mai importantă din Germania, care acum e alimentată prin conducta rusească Drujba, are nevoie de modernizarea și renovarea a 200 km de conductă pe o structură grea, parțial îngropată, construită cu materiale și tehnologie învechită, pusă în funcțiune în 1963 și deja reparată de multe ori: «Conducta trece pe sub autostrăzi și zone urbane, prin medii curate, dealuri, văi și crește, păduri, râuri, lacuri, unde trăiesc pești și animale sălbatice cu vânturi puternice, ploaie și zăpadă. Oamenilor nu le va plăcea toate astea în curțile lor».
Renunțarea la petrolul din Urali nu se poate face chiar peste noapte, cum cred factorii de decizie și nici fără numeroase costuri suplimentare plus riscuri de exploatare.
