Acum mai bine de zece ani scriam, într-un articol, că singura șansă pentru ca românii să se trezească și să se apuce de construit o țară este ca peste noi să se abată o mare suferință. Numai astfel românii ar putea deschide ochii și să vadă realitatea; așa cum alte popoare au trecut prin astfel de situații și au pornit munca grea de construire a unei națiuni și noi suntem condamnați să facem acest lucru abia după ce vom fi loviți greu de soartă. Iar acel moment se apropie.
Din punctul meu de vedere, drumul pe care merge țara de ani de zile este un drum înfundat. Mergem către prăpastie și mergem veseli, convinși că am tras lozul câștigător. E inutil să mai încercăm să schimbăm ceva sau să imaginăm căi prin care actualul traseu al țării va putea fi corectat pentru ca resursele noastre să fie folosite în interesul nostru, nu pentru îmbogățirea altora. Pur și simplu nu mai este posibilă nici o intervenție de vreme ce toate centrele decizionale au fost acaparate de agenți străini.
Tot ceea ce ne rămâne este să trasăm ideile pentru ceea ce ne dorim să construim după prăbușirea actualei stări de fapt. Prăbușire care poate fi o criză economică devastatoare, un război, orice eveniment care implică distrugeri masive sau / și pierderi teritoriale. Este vremea să ne împăcăm cu ideea: actuala Republică este pe moarte și este ținută în viață de aparate doar pentru că mai există resurse de exploatat.
Majoritatea românilor trăiesc într-un MATRIX și nu-și dau seama că existența lor este planificată doar pentru a susține o iluzie de democrație menită să mențină o minimă pace socială care să permită jaful economic.
Mai devreme sau mai târziu, valul schimbărilor declanșate de revolta Eurasiei față de hegemonia americană ne va mătura. Lumea începe să se împartă între SUA + aliații săi și restul mapamondului iar noi vom fi pe linia de demarcație.
Desigur, vor urma vremuri cumplite. Pe care, probabil, nu le vom depăși cu toți. Sunt șanse să ne amintim cu nostalgie de greutățile și restricțiile din vremea așa-zisei pandemii. Dar există o șansă că, după această perioada întunecată, să o putem lua de la capăt. Iar pentru această ar trebui să ne gândim cum vrem să arate țara.
