26 decembrie 2024

Valea Plangerii nu mai are lacrimi

Locuri pe care saracia nu le uita

La Oncesti nu s-a finalizat nici acum retrocedarea integrala a pamântului. Definitivarea loturilor se face sub obladuirea steagului NATO, arborat alaturi de cel al UE. Banii sunt o raritate prin comuna, la baza este inca trocul. Soclul din centrul comunei pe care statea un monument a ramas vaduv. Un intreprinzator reda sperante celor din Oncesti. „Seful cutremurelor” din România este nascut in Oncesti si este asteptat de mult la o agapa cu consatenii lui. Bibliotecara someaza din lipsa de cititori, cei mai multi fiind prinsi cu treaba la Legea 416.



Desi prima impresie pe care mi-a facut-o comuna Oncesti – circa 1800 de locuitori, printre ultimele din judet, sub aspect demografic – a fost, fara sa stiu prea bine de ce, cumva luminoasa, discutiile cu oamenii locului si realitatea mi-au aratat ca saracia nu-i uita, inca rânjindu-si coltii.
Primarul Gheorghe Baban nu era, de ziua pacalelilor, 1 aprilie, la împar?eala banilor de la Bucuresti, penelistii convinsi n-au mai fost chemati. Edilul era plecat pe câmp cu Politia si Cadastrul sa imparta dreptatea si, probabil, sa-i impiedice pe unii sa-si indoaie spinarea cu parii. L-am asteptat, a rezolvat rapid doua-trei probleme uzuale, a semnat un stat de plata a carui finalitate nu am aflat-o si am pornit discutia despre comuna pe care o conduce.

Spaimele te paralizeaza

Sediul Primariei Oncesti e nou, impozant, în forma de octogon sau hexagon, ceva pe-acolo. Gardat de steagurile României, al U.E. si… al Aliantei Nord-Atlantice (da, N.A.T.O., nu zâmbiti). Comuna este, carevasazica, un pilon de sprijin pentru Licuriciul Mare. De ce sunt atâtea pamânturi nelucrate, de ce e atâta saracie, de ce satenii nu se strâng in asociatii puternice, sa-si lucreze eficient pamântul si sa-si imbunatatesca singuri viata? Intrebarile noastre curg in cascada, Gheorghe Baban, cu doua mandate in spate si o experienta de viata cât vârsta mea o ia metodic. Nu mi-a raspuns ca nu sunt bani, cum ma asteptam, ci a desemnat, drept cauze, mentalitatea oamenilor, neseriozitatea unor intreprinzatori si un anumit model cultural. Frica de asociatie, de colectiv, sunt alte spaime care ii bântuie.

Agricultura fel de fel

Asociatiile, atâtea câte au fost sau au mai ramas, nu sunt serioase, au restante la plata impozitelor si/sau arendei, oamenii incearca „sa faca loc” in hârtii unor terenuri pe care si le-ar dori (schimbându-le dimensiunile, amplasamentul), iar de multe ori, cu avocati buni, chiar reusesc, instantele, la rândul lor, nu cunosc si nici nu tin cont de realitatea din teren, nici de comisiile locale, iar procesele treneaza („avem unul record, care dureza de 14 ani”), ceea ce genereaza tensiuni, conflicte chiar. De altfel, acestea sunt printre principalele cauze pentru care Primaria nu poate sa-si acopere cheltuielile decât in proportie de 7,5% din veniturile proprii. Acestei realitati i se suprapune o dinamica nefericita, care arata ca, daca in anii trecuti se gaseau in gospodariile comunei circa 3000 de animale, azi mai sunt sub 300 de bovine si tot pe atâtia porci. Inchiderea târgului comunal, cel mai mare de pe Valea Berheciului, din cauza unor gripe rebele, a secerat prin curtile oamenilor. Nu ai unde sa vinzi, nu cresti animale.
Un suflu de speranta il aduce un investitor bacauan, ing. Catalin Pavel, un specialist care nu s-a temut de potentialul nu tocmai stralucit al solurilor din zona si, prin propria companie, a luat in arenda peste 200 ha de teren, pe care le lucreaza cu tehnologie moderna, cu utilaje de top. „Banii câstigati intr-o alta afacere i-am investit aici, la Oncesti. Agricultura nu este un hobby, este stiinta, tehnica, incredere, seriozitate si munca”. Cum se lucreaza celelalte suprafete? Cu un plug tras de doua vaci sau un cal. Cât investesti, atât culegi. Ne batem joc de pamânt si dam fuga la… marketul de la capatul ulitei. Banii sunt o raritate, câteva pensii de stat, pensii sociale si alocatiile pentru copii. In rest este troc.

Venituri, cheltuieli si… taxa de câine

La capitolul „reusite”, Gheorghe Baban a enumerat câteva proiecte, derulate inclusiv cu fonduri europene – reabilitare si constructie scoli, drumuri pietruite in toata comuna, electrificarea satului Taula, noul sediu al Primariei, finantarea fondului nou de carte pentru biblioteca, amenajarea unui târg de animale si produse agro-alimentare, premierea elevilor cu cele mai bune rezultate la invatatura etc. Tot la plusuri adauga si redeschiderea scolii din Taula, dupa nenumarate diligente la Bucuresti si reabilitarea dispensarului, “dotat” si cu un stomatolog, furat de la Izvorul Berheciului. La capitolul „munca in zadar”, Gheorghe Baban a amintit cu naduf de cele doua proiecte europene pentru amenajare/constructie drumuri intra si extravilane si un parc comunal, care au fost declarate „eligibile si neselectate”. „Am cheltuit din buget peste 650 de milioane pentru proiecte, au fost declarate bune, numai ca, am inteles, nu erau pe lista care trebuia aprobata”, mai zice primarul. N-a fost usor sa convinga beneficiarii de ajutor social, vreo 160 de suflete, ca banii trebuie munciti. Cine nu pune mâna pe sapa, coasa, grebla sau furca nu primeste binecuvântare la banii statului.
O alta sursa de venit a Primariei Oncesti este „taxa de câine”. Premiera nationala. Ideea i-a venit dupa o vizita in Franta, unde francezii mult s-au minunat când au auzit ca suntem mari crescatori de câini – inseamna ca aduc profit bunisor, au zis ei. Mirare si invidie. Cum insa lucrurile „la noi” nu stau chiar asa, primarul Gheorghe Baban a instituit o „taxa de câine” pentru cei care vor sa tina mai mult de 2 exemplare. Hotarârea a fost de pomina, a fost contestata, insa pâna la urma a ramas in picioare, ba a fost imprumutata si de alte consilii locale. Nici prin Bacau nu ar strica o asemenea initiativa.

Oameni, nume

Cu oarecare mirare, aflu ca doar aparent comuna inspira nemiscare, uitare, fiindca de ea sunt legate nume cu rezonanta, precum eminentul lingvist prof.univ.dr. Ariton Vraciu, sau Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului de Fizica a Pamântului (n.m. – sa ma ierte cei pe ii voi fi uitat). De altfel, Monografia comunei Oncesti sta marturie a celor trecute, cu vii si cu morti, cu bune si cu mai putin bune. Soclul vaduv de ceva timp din centrul comunei poate primi in anii urmatori alti eroi ai locului.
La final, stiam de ce prima impresie pe care mi-au facut-o Oncestii de Bacau a fost una luminoasa: omul chiar poate sfinti locul, spre ciuda saraciei. Speranta vine din salile de clasa – „un sat fara scoala si biserica inseamna ca nu exista”, mai zice primarul Gheorghe Baban, decis sa continue si in anii urmatori, deoarece mai are multe de facut in satul in care s-a nascut.
Liviu Catana



spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
- Advertisement -
spot_img