Mai poate fi interesant filmul documentar artistic în era Tik Tok? Mai avem răbdare pentru documentare și pentru… substanță? De ce e important fillmul documentar, astăzi, poate, mai mult ca niciodată? Am adresat câteva întrebări în acest sens artistului Matei Bejenaru, prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Arte Vizuale și Design, și autorul celor două filme – eseu ”Zidul lui J.O” și ”Abis”, vizionate în Ziua Eseului Cinematografic, din programul ediției pilot a festivalului de film documentar artistic ”FilmDocArt”, organizat, în luna aprilie 2022, de Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău, în parteneriat cu Studioul de creație foto – video ”Chromatique”. Un interviu realizat de Patricia Unguru (clasa a XII-a, Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”) și Mara – Ioana Lazăr (clasa a VII-a, Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran”), eleve la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.
”Mă interesează cum sunt văzuți artiștii în societate”
Patricia Unguru: Ce este filmul documentar, in esență, pentru dumneavoastră?
Matei Bejenaru: În primul rând, filmul documentar este un film în care nu spun povești cu ajutorul unor actori, ci arăt niște fapte de viață. În ideea de-a spune ceva celorlalți, că faptele de viață prezentate sunt un pretext folosit de mine pentru a spune niște lucruri, în care eu cred, celorlalți.
Patricia Unguru: Pe ce criterii alegeți o personalitate căreia să-i faceți un film documentar?
Matei Bejenaru: Pai sunt mai multe criterii. Primul criteriu ar fi să mă atragă, să văd ceva din ceea ce mă interesează, din ceea ce cred eu, în subiectul respectiv; al doilea lucru, sigur că am și eu niște preocupări, dacă pot spune așa, că am un profil de artist, mă interesează, de exemplu, cum sunt văzuți artiștii în societate și, pornind de la acest lucru, am ales și subiecții din filmele pe care le-ați văzut în seara asta, aici, la Centrul de Cultură ”George Apostu”.
Patricia Unguru: De exemplu, de ce l-ați ales pe domnul Emil Brumaru, din ”Zidul lui J.O.”?
Matei Bejenaru: Pentru că este un poet foarte important, pentru că l-am cunoscut personal, am trăit în același oraș și el nu mai este printre noi acum și ăsta a fost motivul. Pentru că este un poet atipic, a avut o viață foarte interesantă și o mică parte din viața lui am încercat să o reprezint în acest film.
Patricia Unguru: Se studiază la Universitatea de Arte de la Iași filmul documentar?
Matei Bejenaru: Nu este facultate de cinematografie, facultatea de cinematografie este la București. Noi, la Secția de Foto-Video, de la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” din Iași, avem o temă de film documentar și de reportaj, deci putem spune că studenții se familiarizează cu genul filmului documentar, dar este prea mult spus că studiem 3-4 ani de zile, asta se studiază, mai amănunțit, la București, la Universitea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică – UNATC.
Patricia Unguru: Care este atitudinea studenților față de filmul documentar? Sunt interesați?
Matei Bejenaru: Sunt interesați, marea lor majoritate, nu pot spune că toți, sunt interesați. Dar a face film documentar este greu, pentru că trebuie să interacționezi cu alții și, în general, artiștii sunt mai timizi, mai greu poți să vorbești cu oameni pe care nu-i cunoști. Deci, ce pot să spun, unii sunt interesați și chiar au rezultate meritorii.
Patricia Unguru: Cu ce doriți să rămână un spectator după ce vizionează un film al dumneavoastră?
Matei Bejenaru: Pai, în primul rând, trebuie să-i placă și eu cred că, dacă reușesc să-i transmit ceva din gândurile mele, din emoțiile mele, și văd că omul reverberează, înseamnă că mi-am atins un scop, de a comunica cu ceilalți prin intermediul artei.
”Oamenii trebuie să trăiască conform unor valori în care ei cred”
Mara Lazăr: De ce credeți că reluarea tradiției festivalului de film documentar poate avea un efect benefic asupra culturii în spațiul băcăuan?
Matei Bejenaru: Pentru că prin filmul documentar înțelegem cum e viața. Filmele sunt de mai multe feluri, avem filmele astea – povești, pe care le joacă niște actori, la care ne uităm tot timpul, iar filmele documentare nu sunt cu actori, sunt cu oameni reali, din viața reală, și poate e important să vedem cum e viața reală, și chiar și la toate vârstele. Sigur, nu toate filmele, dar o bună parte din filme pot să aibă un sens și pentru niște tineri de 14 ani.
Mara Lazăr: Ce mesaj ați intenționat să transmiteți prin filmele urmărite astăzi?
Matei Bejenaru: Să credem în oameni autentici, în oamenii care au ceva de spus, în artiștii de valoare. Cam astea sunt importante. Și în valorile lor pentru că sunt niște valori, adică oamenii trebuie să trăiască conform unor valori în care ei cred. Și valorile nu le găsim dacă mâncăm o shaorma, într-o shaorma ce valori găsim?
Mara Lazăr: Cum se diferențiază un film documentar de tip eseu de unul obișnuit?
Matei Bejenaru: Un film eseu este un film care are un punct de vedere al autorului foarte vizibil, se folosește metafora foarte mult, de mai multe feluri, metafora vizuală, el face o formă de poezie în jurul subiectului respectiv, pe când un film documentar mai obiectiv arată un adevăr în mai multe detalii și punctul de vedere al autorului, al realizatorului este mai puțin vizibil și prezent.
Prof.coord. Laura Huiban
