Ne mănâncă?

Am tot spus și am repetat: trebuie să stăm departe de războiul din Ucraina. Nu doar că nu este lupta noastră dar nici măcar nu suntem pregătiți pentru un conflict. Nici militar și nici economic. Faptul că Guvernul se agită iar autoritățile bagă iar bățul prin gard nu sunt semne bune. Nici nu vreau să discut despre zvonurile cum că România va intra cu trupe în R. Moldova pentru a „elibera” Transnistria; e suficient că livrarea de arme Ucrainei ne va transforma în țintă. Momentan, lumea e liniștită: Articolul 5 al Tratatului NATO – se crede – ar fi suficient pentru a face ca Rusia să nu pedepsească țările care alimentează Kievul cu arme. Dar, de ce să punem la încercare răbdarea Moscovei, repet, intr-un conflict care nu este al nostru?

Pentru că – fără să vrem – lumea se schimbă. În Europa au loc schimbări de atitudine. Ies la iveală vechi conflicte, se acutizează altele noi. În Balcani nu este liniște, în Kosovo au loc provocări în fiecare zi, raziile forțelor speciale albaneze au devenit o obișnuință. În Muntenegru se acutizează conflictele interetnice: un autocar cu copii sârbi a fost atacat cu pietre din cauza că micuții au cântat despre o familie sârbeasca. Premier al țării a fost ales un etnic albanez. Dincolo, în Macedonia de Nord, președintele Parlamentului este tot un albanez, care acum niște ani a dezertat din Armata țării pentru a intra în varianta locală a UCK. Sportivii sârbi au fost întâmpinați, în Polonia, cu un afiș pe care scria „Srbe na vrbe!”. Acesta este sloganul folosit de unul dintre ideologii mișcării Ustaše, Mile Budak. Înseamnă, literar, „Sârbii pe sălcii”, un îndemn la spânzurarea sârbilor. Ministerul Apărării al Poloniei a anunțat „exerciții militare” de la 1 mai până la sfârșitul lunii. În acest sens, va avea loc o deplasare intensivă a coloanelor cu echipament în nordul și estul țării. Adică spre enclava rusească Kaliningrad și către Ucraina și Bielorusia. Despre Transnistria, numai de bine, recentele atentate, deși puse de UE și SUA pe seama rușilor – au folosit de minune Ucrainei și Moldovei, însă, să așteptăm să vedem cum se termină povestea pentru că depozitele de muniție de la Cobasna sunt, încă, destul de tentante pentru Kiev.

Înapoi, în Balcani, nu este liniște în Bosnia și Herțegovina. Pe de o parte, Republica Srpska – a sârbilor – pare să deranjeze Occidentul, mai ales pe britanici (pentru că nu dorește aderarea Bosniei la NATO și nu susține sancțiunile contra Rusiei) și care doresc să lichideze această entitate. Croații din Bosnia, pe de altă parte, care nu au o republică a lor vor și ei să formeze o entitate proprie pentru a nu mai sta la mâna bosniacilor. Croația spijină doleanțele etnicilor săi din Bosnia și a anunțat că blochează aderarea la NATO a Finlandei și Suediei dacă nu se rezolvă problema. UE a răspuns cu creșterea numărului de trupe EUFOR în Republica Srpska.

În concluzie, cu cât criza economică se adâncește, cu atât cei care ghidoneaza Europa spre conflict nu mai trebuie să depună eforturi prea mari, pentru că totul vine de la sine. Pentru că, dacă credeți că în spatele acestor evenimente este doar hazardul, înseamnă că nu ați învățat nimic din istorie.