După defilare, fuga la grătare! Este greu de înțeles astăzi acel entuziasm care anima sincer, nevoia ca cei care muncesc să aibă o zi de sărbătoare dedicată lor. S-a ajuns aici după mute greve, demonstrații, recunoașterea unui program de lucru și de odihnă, renumerație egală la aceași funcție atât pentru barbați cât și pentru femei. Acum legislația în domeniul muncii este bine definită.
Un rol foarte important l-au avut sindicatele. După Naționalizare și Colectivizare, propaganda politică influențată de sistemul aplicat cu forța în Est, a generat și la noi acea uniformizare socială, diminuând aproape de tot inițiativa privată și drepturile de proprietate individuală. Toate au devenit bunurile poporului, de aceea poporul trebuia să răspundă la o singură comandă. Acum bunurile poporului s-au evaporat printre degete, s-au închis ca nerentabile mii de fabrici și uzine, dar s-au deschis granițele pentru cei rămași fără locuri de muncă.
Cum mai sărbătorim astăzi 1Mai? Avem zi liberă! Fiecare alege ce face în funcție de buget. Zi liberă se dă și dacă donezi sânge sau completezi chestionarul pentru recensământ.
Ce defilări prin centrul orașului? Cozi de mașini la munte. Carele alegorice au apărut prima dată pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. La începutul anilor șaptezeci, Casa de Cultură găzduia mari întruniri, unde veneau delegații ale tovarășilor din țările prietene comuniste. Se decernau ordine, stele, diplome, drapele, fruntașilor în întrecerea socialistă.
De prin 1974 până prin 1980, a fost la modă participarea la demonstrații. Așa se mai trăgea puțin chiulul, știind că după ovații, până seara te puteai bucura de Berea Mărgineni și micii făcuți la grătar. După 1980 s-a dus de tot farmecul. S-a hotărât ca ziua de Întâi Mai muncitoresc să fie sărbătorită prin muncă. Nu au fost uitați nici Șoimii Patriei, Pionierii, Uteciștii.
Fiecare după puterile lor, la făcut curat, plantat pomi și flori. Să ne bucurăm de această zi, răsfoind și o mică galerie foto care să aducă celor mai în vârstă, puține nostalgii.
