”Trăiește clipa!”, se spune. Cine o zice? Toată lumea. Ei bine, de data asta e vremea unei schimbări, chiar a unei provocări: ”Trăiește amintirile!”, spun eu, în urma unei noi experiențe. În zilele de 14 și 15 aprilie a avut loc, la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”, prima ediție ”FilmDocArt” – Zilele Filmului Documentar Artistic, un proiect inițiat de Centrul de Cultură ”George Apostu”, în parteneriat cu artistul vizual Ovidiu Ungureanu și Studioul ”Chromatique”.
O idee mai veche a Centrului, festivalul de film documentar etnografic ”Ethnos”, a fost readusă în prezent, cu un ”update”, etnograficul fiind înlocuit de ”artistic”. Prima ediție a acestei amintiri reinventate a trezit, însă, atât interesul persoanelor mai în vârstă, cât și cel al noii generații. Ce să spunem unui documentar ca la carte? Acceptăm invitația!
Cel care a făcut memorabil acest eveniment, în cea de-a doua zi, la care am fost prezentă, Ziua Eseului Cinematografic, prin filmele prezentate și prin subiectele de discuție, a fost artistul vizual Matei Bejenaru. Două documentare, două bilete pentru trenul ce ne-a purtat spre amintiri noi, pe care nu le cunoșteam. Prin creațiile sale ”Zidul lui J.O.” și ”Abis”, Matei Bejenaru a reușit să scoată în evidență aspecte profunde ale sensibilități din viața personalităților pe care le-a adus în prim-plan. Primul a fost poetul Emil Brumaru și a doua, marea balerină a anilor 50-60, Irinel Liciu.
Ambele documentare au fost ceea ce majoritatea ar înțelege prin reproducerea expresiei: ”Am rămas fără cuvinte”. Dacă nu eram eu, aș fi rămas, la rândul meu, fără replică. După ce amintirile au dispărut din forma lor de imagine, ”distracția” a continuat, iar cuvintele au curs. Matei Bejenaru a răspuns tuturor comentariilor și întrebăriilor ce au urmat, de la alegerea subiectelor, până la detalile tehnice care se află în spatele unor imagini de film documentar.
”FilmDocArt”, ediția I, a fost o experiență ce a produs o schimbare în fiecare persoană prezentă, după întâlnirea cu artiștii vizuali Ovidiu Ungureanu și Matei Bejenaru. Astfel că, după două zile în care filmul documentar a fost promovat, credem că noi ediții vor urma și în anii următori. E timpul să spunem ”Da” amintirilor! Haideți să facem ceva diferit! Dacă noi, noua generație, suntem mereu gata pentru senzații tari, haideți să fim gata și pentru experiențe noi! Amintirile sunt o nouă variantă prin care putem privi lumea. Iar documentarele sunt o nouă oportunitate de a ne cunoaște istoria! Și pe noi înșine.
Maria-Alexandra Vaman, 14 ani, clasa a VII-a
Școala Gimnazială ”Dr Alexandru Șafran”
Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
