Cu un ochi îngrijorat spre granița de est și spre harta zdrențuită de crize care amenință stabilitatea și siguranța mondială, și cu un altul spre economia națională, dată peste cap de o pandemie prelungită artificial și de valul de refugiați din Ucraina devastată de un atacator fără scrupule, sângeros până la barbarie, bugetul României este greu pus la încercare. Banii sunt aceeași, poate mai puțini, iar previziunile inițiale au fost date peste cap.
Eforturile de echilibrare cât de cât a balanței presupun compromisuri pentru coaliția aflată la guvernare, bântuită, și ea, de contradicții: politice, în primul rând, electorale și doctrinare, determinate de presiunea tot mai accentuată a populației devastată de creșterea prețurilor la produsele de bază și a tarifelor la utilități.
Ca de fiecare dată, politicienii, grijulii pentru imaginea lor, a partidelor aflate într-o permanentă competiție păguboasă, cu sabia europeană deasupra capetelor, sacrifică viitorul țării, a tinerei generații, intrând iresponsabil în capitolul „Investiții” din și așa șubredul buget, încropit la începutul anului. Jaful din pandemie, excesele de mărinimie față de refugiați (este, totuși, război, nu festival), mărirea cheltuielilor pentru înarmare, corupția, indisciplina financiară, economia paralelă, neagră și gri, pauperizarea populației, pun sub semnul întrebării stabilitatea și siguranța țării.
Care sunt soluțiile viabile?, vă întrebați. Moderație, echilibru, luciditate, fermitate, reconfigurarea priorităților și consens național. În niciun caz, pomenile electorale nu sunt o soluție, acordate sub lozinca sprijinului celor nevoiași. Niciodată, doi pești nu pot înlocui o undiță, iar 50 de euro nu valorează cât un loc de muncă.
