Bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu

Ne aflăm în inima Postului Mare. E un timp de convertire, de purificare sufletească. Cuvântul lui Dumnezeu din Liturghia duminicii ce urmează este o cateheză asupra sacramentului mărturisirii.
La Evanghelie vom auzi cele mai frumoase şi mai mişcătoare cuvinte care au ieşit de pe buzele Mântuitorului: parabola fiului risipitor, bijuteria cea mai preţioasă, perla cea mai frumoasă a Evangheliei. Totul ne impresionează la cele trei personaje ale parabolei. Ne impresionează iubirea și iertarea tatălui, care, când i se întoarce copilul acasă, parcă îşi pierde minţile de bucurie.
Ne impresionează nefericita aventură a copilului mai mic, care, împins de dorinţa unei libertăţi greşit înţelese, părăseşte casa părintească unde avea de toate, ca, după o viaţă vicioasă, să ajungă la o stare de degradare și umilire. Nefericita lui aventură se termină cu bine: cu un ospăţ de bucurie.
Găsim în evanghelii mai multe cazuri de femei desfrânate, care s-au convertit şi au fost iertate de Cristos. În schimb, fratele lui mai mare a căzut într-un păcat şi mai grav: în necurăţia sufletească, de la care convertirea e mult mai grea, şi nu găsim pe nimeni în evanghelii care să se fi convertit şi să fi fost iertat de Cristos. Ce este necurăţia sufletului? Mândria, orgoliul, aroganţa, pretenţia nu numai că nu ai o greşeală, dar că nici nu poţi greşi; de aici alergia la orice observaţie, la orice dojană, la orice sfat. Este păcatul celor desăvârşiţi.
Era limpede: tatăl nu avea în casă un copil, ci un rob. Nu-l slujea ca un copil, din iubire, ci ca un sclav, de frică sau din interes. Lipsit de iubire, acest fiu mai mare era mai departe de casa părintească decât fratele său, fugit într-o ţară îndepărtată.
Această parabolă ne invită la o examinare a conştiinţei atentă, completă şi obiectivă. Este necesar să ne examinăm şi mai atent conştiinţa cu privire la curăţia sufletească, spre a vedea dacă nu am păcătuit împotriva celei mai mari porunci, care este iubirea. Dacă nu am iubire, nu sunt nimic.
Suntem cu toţii păcătoşi. Că păcatele tale sunt mai vizibile decât cele ale fiului cel mic, sau mai ascunse ca cele ale fiului cel mare, mesajul pentru noi toţi este că avem nevoie de întoarcere la casa tatălui.
Pr. Richardo-Dominic Baciu