Încă din ultima parte a domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt circulau în spațiul moldav multe legende cu privire la activitatea neobosită a marelui domnitor și a celor din preajma sa.
Una din legende se referă la modul cum a răsplătit domnitorul faptele de vitejie a feciorilor Vrâncioaiei.
Se spune că, după bătălia de la Valea Albă (Războieni), oastea moldavă (atât cât mai rămăsese după sângeroasa luptă) i-a urmărit și hărțuit pe turci până la hotarele Moldovei dinspre Țara Românească. La întoarcere, spre Cetatea Sucevei, pe când mai aveau o zi și ajungeau la târgul Bacăului, marele domnitor a observat că feciorii Vrâncioaiei erau triști și tot discutau între ei. Atunci Ștefan cel Mare și Sfânt a întrebat:
– Vitejii mei, spuneți-mi, ce vă frământă de nu mai aveți nici hodină?
Cel mai mare dintre frați, Sascu, cerându-și iertare grăi:
– Iertare, Măria-ta, noi am dori să ne ducem la casa bătrânească unde ne așteaptă mămuca noastră și s-o ajutăm la cositul fâneațurilor.
Domnitorul chibzui câteva clipe, chemă un grămatic și zise:
– Vitejii mei, pentru faptele voastre destoinice și brave vă voi înzestra pe fiecare dintre voi cu câte o moșie pe câte o vale din cele pe lângă care am trecut.
Cel mai mic dintre frați, Dragu, zise:
– Iertare din nou, Măria-ta, dar când putem ajunge mai repede la mămuca noastră?
– Fătul meu, ești mai nerăbdător decât un cal nărăvaș…Dacă porniți călare dimineața, pe rouă, până seara, pe amurgite, ajungeți și la casa bătrânească.
Astfel, Sascu luă sub ocârmuire o așezare situată pe o vale, iar locuitorii de pe moșia lui Sascu au numit-o Sascut Sat. Al doilea fecior, Pancu, luă în primire așezarea care s-a numit mai târziu Pâncești (sat ce aparține comunei Sascut).
Celui de-al treilea fecior, pentru că era curajos, săritor la nevoie, dar și mândru tare, oamenii i-au zis Mândru, iar localitatea s-a numit Mândrișca (sat contopit în satul Valea Seacă, comuna Valea-Seacă).
Celui de-al patrulea fecior, pentru că era mai gânditor și prefera singurătatea i-au zis Cucu, iar așezarea s-a numit Cucova (sat component al comunei Valea Seacă).
Al cincilea fecior, pentru că rămăsese fără o mână în lupte, lumea l-a poreclit Scurtu, iar așezarea s-a numit Scurta (sat component al comunei Orbeni).
Al șaselea fecior a rămas orb în urma unei lupte și pentru că oamenii i-au zis Orbu, așezarea s-a numit Orbeni (sat ce aparține comunei Orbeni).
Al șaptelea fecior, mezinul, se numea Dragu și nu a mai urmat datina de a rămâne la casa părintească, ci a a luat în stăpânire așezarea care s-a numit ulterior Drăgușani (sat component al comunei Parava).
Tot legenda spune că Vrâncioaia venea în fiecare an, în perioada dintre hramul Sfântului Ilie (în Mândrișca) și hramul Adormirea Maicii Domnului (în Cucova), să-și viziteze feciorii, nurorile și nepoții.
În dreptul așezării Mândrișca, de o parte și de alta a drumului, înălțară movile de unde cei ce stăteau de strajă anunțau dacă se apropiau oști ale vrăjmașilor. Majoritaea localităților au devenit așezări de răzeși care au apărat ori de câte ori a fost nevoie glia străbună de oștiri puse pe jaf și cotropiri.
Această legendă o știu de la tatăl meu, Dumitru Hanga, născut în satul Cucova, legendă care i-a fost spusă în 1958 de învățătorul său, Neculai Grigore.
Prof. înv. primar Iulia Corlade (Hanga)
