Prețul eroismului/miza războiului

E greu să găsești justa măsură între compasiune și ratiune, între promisiuni și realitatea acestor promisiuni, asta în contextul declarației oarecum resemnate a președintelui  Zelinsky care, săptămâna trecută,  într-un interviu acordat postului american de televiziune ABC, spunea; „… în ceea ce privește NATO, m-am liniștit  în această privință cu ceva vreme în urmă, după ce mi-am dat seama că NATO nu este pregătită să primească Ucraina. Alianței îi este frică de lucruri controversate și de confruntarea cu Rusia.… (s.n.)”    Această declarație,  care conține în sine și un reproș nemascat la adresa NATO,  naște o ipoteză tulburătoare; aceea că  Zelensky ar fi primit o asigurare privind o intervenție a Alianței în conflictul Ucrainei cu Rusia. Ar fi interesant de știut când a avut președintele  certitudinea că nu va fi primită Ucraina în NATO și când a avut reprezentarea că Alianța nu va interveni în conflict. Înainte ori după invazie…  În baza căror informații și date a manageriat președintele Ucrainei riscurile de securitate atunci când a decis să nu dea eficiență Acordurilor de la Mink din 2015, acorduri care l-au oprit pe Putin, atunci, să preia Dombasul. Ar fi putut să o facă fără multe pierderi pentru el. Doar intervenția Franței și a Germaniei a oprit anexarea regiunii. Acordul garanta existența celor două republici separatiste ca entitați distincte într-un stat federal ucrainian. Sigur că viziunea rușilor asupra Ucrainei e alta decat viziunea ucrainiană, însa dreptatea și adevărul rareori  sunt identice, depinde covârșitor de perspectivă. Mai mult de atât, ai datoria ca șef de stat să cunoști și perspectiva preopinentului, să vezi unde se pot media cele două viziuni. Să pui în balanță forța de care dispui pentru apărarea dreptului, să minimalizezi pierderile. Pentru că altfel, dreptul tău este iluzoriu. Cât valorează un drept fără asigurarea securității sale? Dacă nu ai securitatea atunci o negociezi și, dacă dreptul negociat a fost consfințit de tratate, acestea trebuie respectate, măcar având în vedere vecinătatea. A avut președintele  Zelensky reprezentarea faptului  că nerespectarea acordurilor de la Minsk va duce la exodul câtorva milioane de ucrainieni și distrugerea caselor lor, bombardarea orașelor lor  și pierderea a mii de vieți omenești? Poate a avut. Dar dacă ar fi spus ucrainienilor toate acestea, ei ar fi acceptat acest preț doar pentru a demonstra că sunt un popor brav și președintele lor un erou? Sigur, este de admirat rezistența unei țări mai mici care luptă cu o forță, a treia din lume ca putere. Dar în ipoteza, că Ucraina va câștiga, ce anume va câștiga? Păstrarea între granițele proprii a unei minorități rusofone care reprezintă cca 30% din populație, căreia nu i se va permite educația în limba maternă? Dacă va câștiga, în egală măsură va câștiga un continuu focar de instabilitate  internă, pentru zeci de ani de acum înainte. Ori, va fi o victorie a la Pirus. Adică, operația reușită – pacientul mort. Dar dacă la finalul acestei confruntări, Ucraina va pierde mai mult decât teritoriile celor doua republici separatiste, ori poate doar acele teritorii, Volodimir Zelensky din perspectivă istorică va avea aceeași aură de erou? Și nu mă refer la percepția europenilor, ci la ucrainieni;  poate unii dintre ei se vor întreba care a fost de fapt strategia politică și militară avută în vedere de președintele lor? Miza pe cotailurile Molotov pentru a împiedica lansarea rachetelor termobarice, pe eliberarea deținuților și înarmarea populației civile pentru a opri tancurile? Ori pe interventia NATO? Dar NATO, ca alianță defensivă, nu putea să intervină. Ca  șef de stat Zelinsky știa asta. Și dacă nu știa el, știau analiștii militari. Ce autoritate, peste NATO, i-a dat asigurări președintelui Ucrainei  de disponibilitatea implicării în conflict a Alianței Nord Atlantice din moment ce solicita în termeni ultimativi interventia acesteia asupra spațiului aerian a țării sale? Sigur, Ucraina primește sprijin moral, material, dar și uman. Mercenari făra steag, care și-au ales razboiul ca profesie. Dar mercenarii duc războiul pe teritoriu ucrainian  și cetățeni inocenți ai Ucrainei mor, în timp ce căminele lor sunt distruse. Oameni bolnavi fără sprijin, copii, femei, dar și barbați între 18-60 de ani, părăsesc Ucraina. Ultimii, conform normelor interne ucrainiene ar fi trebuit să stea cu arma în mână să-și apere țara, însă au devenit  cetățeni ,,internaționali” și sunt, din perspectiva legislației Ucrainei, dezertori.  În iureșul comentariilor belicoase, cel puțin pe posturile noastre de televiziune, toate aceste subiecte lipsesc cu desăvârșire. În declarații și scheme tactice de război televizate, marginale în ultimă instanță, i-am facut praf pe ruși. Mai au puțin  și capitulează. E un avânt așa războinic, fără nici o eficiență, cu excepția amplificării fobiilor. Nu mai vorbesc de faptul că practic am făcut niște demersuri angajante de tranzitare  echipament militar către Ucraina și nici măcar nu am avut inteligența să o facem discret. Sigur că s-ar fi aflat, dar nu ar fi fost o sfidare. Suntem în NATO. Ar trebui asta să ne asigure securitatea? Strategia României pe termen lung, în această privință, excelează prin absență. Securitatea presupune să scazi amenințarea, nu să o provoci. Tratatul Nord-Atlantic, la art 5, spune că NATO, ,,….va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediat, individual sau de comun acord cu celelalte Părți,  a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice… ”  Aici e loc de interpretare pentru ,,greii” din Uniune. Dacă, de pildă, francezii și germanii ,,consideră că necesarul” ar fi de câteva mii de căști  și corturi  (așa cum le-au trimis în primă fază ucrainienilor)…și Ungaria, ,,de comun acord”, așa cum prevede tratatul ( împreună poate cu alți membri), va achiesa doar la acest tip de intervenție, ce facem? ,,Rusia a amenințat Occidentul că orice transport militar către Ucraina va fi privit drept țintă legitimă”,  titra  pe 12 martie https://www.dailymail.co.uk/news/article-10605505/Kyiv-Putins-Stalingrad-Russias-assault-capital-doomed-fail-officials-say.html , citându-l pe ministrul adjunct de externe rus ,Serghei Ryabkov. După aceeași publicație, ,, Joe Biden a intervenit personal pentru a opri un transport de MiG polonez, (avioane de luptă ) către Kiev, temându-se că mutarea ar putea duce la Al Treilea Război Mondial”. Numai jurnaliștii noștri, unii dintre ei care au văzut o armă doar în filme, sunt neânfricați…. în studiourile de televiziune. O dronă militară a trecut joi noaptea prin spațiul aerian al României și Ungariei, prăbușindu-se în Zagreb, capitala Croației, unde a provocat o explozie care a avariat aproximativ 40 de mașini parcate. Primele ipoteze sugerează că ar fi fost o dronă de recunoaștere Tu-141 Strizh’ , de fabricație sovietică, ce are o viteză de croazieră de circa 1.000 de km/h și o rază de operare de 1.000 de km și care avea la bord, o…bombă. Având în vedere ținta, traiectoria și distanța e puțin probabil să fi fost lansată de pe teritoriu ocupat de trupele rusești. ,, Evoluția acestui obiect aerian pentru un timp foarte scurt în spațiul aerian național, viteza ridicată, înălțimea de zbor redusă, asociate cu relieful accidentat și condițiile meteo de la acel moment, nu au permis utilizarea altor măsuri procedurale pentru identificarea în zbor a acestui obiect aerian”, spunea ministerul român al apărării, citat de https://www.hotnews.ro/stiri-defense-25428132-drona-ucraineana-care-trecut-peste-romania-spune-mapn-nu-fost-interceptata.htm . Asta ca să ne facem o idee de capacitatea de răspuns a României și Ungariei, țări NATO, la o eventuală agresiune. Drona, o armă sovietică veche peste 20 de ani, a survolat cca. 60 km din teritoriu național fără a fi măcar identificată de dispozitivele noastre moderne de geolocație militară. Dacă ar fi avut drept țintă un obiectiv din România nu ar fi fost interceptată de ,,Scutul de la Deveselu”. Și nu era o arma hipersonică de ultimă generație.  După https://ukranews.com/news/841052-bespilotnik-sbityj-v-horvatii-soderzhal-aviabombu ,,oficialii croați au criticat NATO pentru răspunsul său lent la un incident foarte grav și au pus sub semnul întrebării disponibilitatea statelor membre ale alianței militare de a răspunde unui posibil atac.”  Cine e autorul și care e scopul lansării acestei drone? A  fost un accident ori o provocare pentru a extinde în vreun fel conflictul? Cine ar avea nevoie de o astfel de extindere? Acest război, dacă are o parte pozitivă, e aceea că ne devoalează o realitate escamotată de autorități și care, în ciuda propagandei mediatice, începe să fie văzută de tot mai mulți români. ,,Regele e gol!” Pe de altă parte, observăm că a dispărut pandemia.  Aproape toate țările din lume au anulat restricțiile, prin intermediul acelorași decizii politice prin care au și instituit-o. De asemenea, s-au mai amânat unele chestiuni cu privire la amprenta de carbon și alocarea personală a unei cote de CO_2.  Cu alte cuvinte, s-a mai răcit … încălzirea globală. În consecință, va trebui să ne întoarcem la cărbune. Câhh! La fel, unele probleme legate de ideologia de gen par să nu mai ocupe agenda publică. Adică, în exodul ucrainian au fost identificați la graniță doar bărbați, femei și copii. Nimic din celelalte 114 genuri alternative inventariate  de LGBT+ până acum. Însă problema care ne pândește e aceea că UE, cu largul concurs și presiune a SUA, ,,s-a împușcat în picior” . În actualul context, Statele Unite devin, în lipsă de alternativă, furnizorul de hrană,  combustibil (și nu numai)  al Europei. Toate sancțiunile economico-financiare dispuse împotriva Rusiei lovesc în egală măsură Europa, mai puțin sau aproape deloc SUA. În acest moment, Rusia se va reorienta către piețele de desfacere și capital alternativ, mai ales din Asia. Dacă conflictul va trece de jumătatea anului, UE și țările satelit se vor găsi într-o situație economică fără precedent, fără soluții de redresare, cu toată cohorta de consecințe ce se pot imagina. UE nu va mai fi o putere economică regională.  Razboiul a înlăturat deja un competitor. Asta, în contextul în care  Rusia, care își este sieși suficientă, nu a aplicat încă sancțiuni dureroase Europei…. gazul mai curge pe conductă.

Jr. Adrian M. Ionescu