Interviu cu Andreea Roxana Margas, multipla campioana mondiala la karate, eleva a Colegiului Economic “Ion Ghica” Bacau
– Andreea, sa incepem discutia noastra cu ultima ta isprava de la Campionatul Mondial de karate de la Milano – Italia. Care a fost evolutia ta alaturi de echipa României?
– Anul 2012 a fost unul foarte bun pentru mine, poate cel mai bun din intreaga mea cariera de sportiv. Am câstigat titlul de campiona a României, aur la Europene si, acum, 3 medalii de aur si doua de argint la CM de la Milano. Mai intâi, la categoria mea(kumite individual feminin tineret – 60kg), am obtinut aurul dupa meciuri grele cu reprezentante din Bulgaria sau Serbia. Au urmat înca doua finale: la kumite echipe juniori feminin (16-21 ani) – finalizata cu aur si kumite echipe juniori mixt (3 baieti si 2 fete) – terminata doar cu argint, dupa ce unul dintre componentii echipei a fost eliminat pentru o lovitura nepermisa. A venit apoi revansa de la seniori, unde a mai obtinut o medalie de aur la kumite pe echipe senioare (peste 21 ani) si un argint la kumite echipe seniori mixt.
La senioare am concurat pentru prima data, la recomadarea antrenorului lotului national din postura de rezerva, astfel ca am realizat un record personal de care sunt foarte mândra. Cel mai greu a fost la individual, unde am avut adversare foarte puternice, iar in finala am luptat cu o bulgaroaica. Sa stiti ca cele mai bine competitoare au fost din Bulgaria, Georgia, Serbia, dar si din tarile asiatice.
– A fost un concurs greu, cum l-ai apreciat, având in vedere experienta ta de aproape 10 ani?
– Extrem de greu, ma asteptam la acest lucru, mai ales ca nu stiam mare lucru despre adversarele noastre. Au participat, la toate categoriile peste 1200 de sportivi, din mai multe tari ale lumii, insa mi-am adaptat fiecare meci in functie de adversare si a indicatiilor antrenorului meu. Eu fac parte din Clubul Sportiv “Dan Botezatu”, iar antrenor este Ionut Caseru, cu care lucrez de mai multi ani. Este un antrenor de nota 10. De altfel si el concureaza la seniori si la Milano a câstigat, cu echipa, medalia de bronz. Este un antrenor foarte bun, cu experienta, un bun pedagog. La inceput am lucrat cu Dan Botezatu, insa…
– Ai in palmares participari la mai multe campionate mondiale si europene. Care au fost rezultatele tale pâna acum?
– Da, am fost selectionata si am participat la patru campionate mondiale. La primul campionat mondial am cucerit medalia de aur, medalie care imi este foarte draga, al doilea an am luat argint, la diferenta foarte mica de câstigatoare, apoi iar aur.
– Cum se face selectia, pe ce criterii sunt selectionati sportivii pentru a participa la competitii internationale?
– Exista intreceri locale, campionate nationale, iar Federatia face preselectii si selectii, in functie de rezultatele individuale si pe echipe. Este destul de dura competitia, presupune multa munca, ambitie, talent, consecventa si seriozitate.
– Abia ai implinit 18 ani si deja vorbesti de experinta, de ani multi pe tatami. Când ai inceput karate?
– La 10 ani. La 10 ani m-a dus tata prima data intr-o sala de sport, impreuna cu fratele meu. Il cunostea pe Dan Botezatu, tata dorea sa facem sport, asa ca…mi-a placut si…am ramas. Suntem doi karatisti in casa, fiecare cu medaliile si titlurile lui. Am amenajat in casa un perete intreg cu trofeele câstigate.
– Vorbeai de munca, de antrenamente, de timp petrecut in sala de sport. Câte ore pe zi dedici sportului?
– In functie de perioada in care ne gasim. Normal, am trei zile pe saptamâna, câte doua ore de antrenamente, iar in preajma unor competitii ne pregatim zilnic.
– Fetele, in general, scriu poezii, fac modeling (este la moda!), merg in cluburi, sau pur si simplu …nu fac nimic. Tu ai ales sa te bati, ai devenit “karateca de aur” a Bacaului, a tarii.
– Ei, sa nu intelegem gresit. Nu-i chiar bataie, este un sport de contact, eu am ales stilul kumite, unde ai nevoie de forta, de tehnica. Se lupta pe puncte, nu trebuie neaparat sa pui adversarul la pamânt, ci sa-l atingi, insa, in timpul meciului se mai intâmpla sa dai peste un partener pus pe bataie. Mi s-a intâmplat la un campionat sa ma aleg cu nasul spart. Karate, kumite, in special, nu este balet.
– Ce ti-a dat sportul: bani, faima?
– In primul rând eu i-am dat dat pasiunea mea, munca mea, si am primit…Ce am primit! Bani nu, nu se câstiga cine stie ce in acest sport, doar la competitiile internationale am mai primit ceva bani. Daca as face acest sport pentru bani, daca ar fi sa iau in calcul numai banii, ar trebui sa ma las de mâine. Mie imi place, iti dezvolta gândirea, este, in primul rând un sport al mintii, te formeaza ca om, iti dezvolta si formeaza caracterul, te invata sa-ti respecti adversarii, partenerii, sa dai dovada de fair-play. Respectul fata de tine si fata de adversar este fundamental: pierzi, câstigi – adversarul tau este egal cu tine. Forta ta sta in mintea ta, nu neaparat in brate, in pumni. Trebuie sa citesti, sa inveti de la marii maestri secretele acestui sport. Este o intreaga filozofie…nu intram acum in amanunte. Stiti cum se spune: important este sa participi…, insa daca si câstigi este si mai bine. Sportul iti putere, ordine, minte, te formeaza ca om, pâna la urma iti da si sanatate. De patru ani am Centura neagra, cu un dan. Nu culoarea centurii sau numarul de “dani” te face mai bun. Munca, antrenamentele, competitiile la nivel inalt sunt cele care iti da putere, incredere in tine.
– Cum reusesti sa te imparti intre scoala si sport? Elevii se plâng mereu ca este greu, ca este mult de invatat, materii multe…Ai intelegere la scoala, te sprijina, esti apreciata pentru rezultatele tale?
– Vreau sa va spun ca sunt multumita de cum sunt vazuta si apreciata in scoala, de colegi, de conducerea scolii. Eu merg la multe competitii, trebuie sa mai lipsesc de la scoala, insa doamna diriginta, profesoara Mihaela Ciuchi, conducerea scolii ma inteleg, ma sprijina si le multumesc mult, fara aceasta recunoastere a muncii mele, fara sprijinul lor nu as fi reusit. Colegii?…Extraordinari. Sa va spun ceva: in clasa a IX-a, când am inceput cursurile, le-am spus despre pasiunea mea, de rezultatele mele, câstigasem primul meu titlu mondial, si mi-au cerut sa le demonstrez, m-au pus sa le aduc medaliile si diplomele in clasa. Si le-am dus; nu chiar pe toate. S-a facut liniste in clasa. La fel s-a intâmplat si in gimnaziu, eu am terminat la “C.Platon”, la nr. 2. Acum sunt in ultimul an de liceu, la vara dau Bacalaureattul, am mult de invatat, programul este mai incarcat, insa ma descurc.
– Care sunt proiectele tale pentru viitor?
– Nu am proiecte pe termen lung, vreau sa continui cu sportul, dupa examenul de maturitate mi-ar place sa urmez o facultate in specialitatea management. La finalizarea colegiului voi primi o diploma de tehnician in activitati economice. Voi mai vedea, BAC-ul este foarte important, a devenit un examen destul de greu. Eu sunt optimista, am o viata plina, foarte frumoasa. Ma uit in jurul meu si am incredere in generatia mea, este una responsabila; asa simt eu.
– Scoala, antrenament, competitii, insa viata trebuie traita, esti foarte tânara, ce alte preocupari mai are o campioana mondiala?
– Nu foarte multe, imi place sa citesc, ies cu prietenii in oras, ascult muzica. De ale noastre…Acum, de exemplu, am inceput sa citesc Biblia, imi place sa o aprofundez, sa o inteleg. Nu am citit-o pâna acum. Este interesanta, cuprinde multe invataminte.
– Ai inceput sportul de la 10 ani. La un bilant rapid, poti sa-mi spui câte medalii de aur ai câstigat?
– Nu, nu stiu. Nu le-am numarat niciodata. Nu vreau sa stiu câte am, stiu ca le am. Sunt ale mele, toate sunt foarte importante, fie ele de aur, argint sau bronz. Pentru fiecare am muncit, pentru fiecare m-am bucurat la fel de mult. Imi place când ma urc pe cea mai inalta treapta a podiumului si se cânta imnul României. Atunci ma gândesc la parintii mei, la fratele meu, care ma iubesc foarte mult, ma sprijina si…imi trec prin minte multe, multe…nu pot sa va spun. Este o satisfactie imensa.
– Când v-ati intors in tara cu medaliile de aur, de argint, de bronz, v-a primit cineva de la Federatie, v-a felicitat? Am vazut ca presedintele, prim ministrul tarii au primit si au premiat numerosi sportivi, gimnasti, atleti, medaliati la Olimpiade…
– Nu. Am fost, am câstigat, am venit acasa si…atât. Artele martiale nu sunt inca sporturi olimpice, nu stiu de ce. Sunt mai multe federatii, este o treaba incurcata, nu ma pricep eu, insa am auzit ca se fac demersuri pentru a fi declarate sporturi olimpice si atunci o sa ne primeasca si pe noi presedintele.
– Ai emotii inaintea meciurilor?
– Emotii foarte mari, primul meci este cel mai important, daca-l câstigi prinzi curaj, iti da incredere in tine sa mergi mai departe. Psihologic stau foarte bine, insa esti la un campionat mondial, ai muncit pâna ai ajuns acolo, stii ca toti asteapta mult de la tine. Clubul, antrenorii, familia au investit in tine. Se intâmpla sa si pierzi. O iei de la capat.
