La intrarea în Postul cel Mare, Biserica ne-a statornicit trecerea prin Duminica Iertării. Supranumele derivă de la o rânduială specială a slujbei zilei, la sfârșitul căreia toți cei prezenți își cer iertare unii de la ceilalți, în cadrul unui ceremonial aparte, emoționant, inimile tuturor fiind redeșteptate de auzul cuvintelor Mântuitorului Hristos din Evanghelia de la Matei 6, 14-21: ”Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Clericii înlocuiesc acum veşmintele cele luminoase cu hainele cernite ale postului. Tot acum se sting luminile în lăcașurile de cult, aprinse rămânând doar câteva candele şi lumânări. După rugăciunea Tatăl nostru, când la strană sunt glăsuite troparele Postului Mare, este invocată cererea Sfântului Efrem Sirul, însoțită de metanii mari. Iar, la sfârșit, preoții se înclină spre credincioşi, cerându-și iertare, cei prezenţi răspunzând: “Dumnezeu să vă ierte!” și replicând prin aceleași gesturi. Toți își urează “Post cu folos!”, cu bucurie dorind a intra în noua ambianță de căinţă şi de har… Un cod. De bună-cuviință și de viață cu sens creator, căci avem de a face cu modestie, iertare, împăcare, bucurie, dorința de a crește în adevărata comoară care de Cer te ține legat. Nu întâmplător, această Duminică este numită a celor care încă mai cred în Rai. Care mai pot ierta cu simplitate, care se mai pot bucura de postire și aduc slavă Cerului pentru toate cele prite, bune și rele, din mâna lui Dumnezeu.
Vom rătăci prin deșertul postului. Totul pare ușor, doar la o primă vedere. Postul nu este doar despre ceea ce nu mâncăm. Ci despre vanitatea noastră, care tot timpul complică lucrurile. Și despre putința de a stărui în cerere, spre a potoli patimile cele sufletești și zburdările trupești. Să avem voința de a crede în Rai și de a ni-L dori. Intrăm într-o bătălie duhovnicească!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
