Data de 24 februarie – cea trecută de toți în calendar ca fiind dulcea sărbătoare de Dragobete, considerată ca o a doua zi a îndrăgostiților, fiindcă dragostea nu are limite – pentru mine a adus nu doar un sentiment călduros, dar și o revelație! (Așa cum se întâmplă de fiecare dată când merg la un eveniment).
Am participat, în această zi, alături de colegi de la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, și de profesoara noastră, doamna Laura Huiban, la vernisajul „Între timpi”, o expoziție de artă contemporană, o manifestare a iubirii față de pictură și de viață, semnată de artistele Luminița Radu și Bianca Rotaru, ambele cu nenumărate premii și lucrări, membre ale Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR) – Filiala Bacău și profesoare ale Colegiului Național de Artă ”George Apostu” Bacău. Evenimentul a fost și mai special pentru artista Bianca Rotaru, de vreme ce, după spusele pictoriței Carmen Poenaru, președinta UAP Bacău: „Bianca s-a născut cu dragoste, într-o zi de dragoste.”, astfel că și-a aniversat ziua de naștere la vernisaj.
„Expoziția are un titlu foarte interesant – „Între timpi” – este vorba de distanța în timp între fenomene, între situații, între lucrurile care sunt importante în viața unui om și fiecare dintre ele în acești „între timpi”, de la naștere și până acum, au parcurs niște etape de trecere: etapa copilăriei; etapa adolescenței – în școală, ca și voi; mai târziu facultate; au început cariera de artist; între timp au devenit mame. Sunt femei în vârful puterii și în cea mai bună perioadă de creație .[…] Le mulțumim că avem în această seară o expoziție a lor! Este foarte frumoasă și este o expoziție foarte senină, și chiar este catalogată ca un discurs”, a declarat pictorița Carmen Poenaru, la vernisaj.
Expoziția, deși organizată într-un spațiu mic, restrâns și orbitor de alb, Galeria Nouă, chiar a avut impact asupra multor oameni prezenți acolo, printre care și numeroși studenți la arte, dornici să afle ce stă în spatele unor asemenea creații, în care dominau non-culorile, nuanțele atrăgătoare de negru, gri, alb – dar, din mijlocul cărora răsar pe alocuri culori, sursă de lumină și optimism. Majoritatea tablourilor înfățișau chipuri – chipuri de bebeluși, aceste creații, axate pe portrete, umbre, efecte inedite și diferite perspective, erau realizate de artista Luminița Radu.
Restul lucrărilor, cu linii și axe, forme și culori ce provocau imaginația, erau realizate de artista Bianca Rotaru.
Toate, pentru mine, emanau un sentiment profund, puțin sufocant, claustrofobic – dar nu încetau nicio secundă să mă surprindă.
Tabloul meu preferat s-a conturat a fi unul lung și orizontal, înfățișând două chipuri – unul șters și negru, de copil, și al doilea, de adult purtând o mască, din câte am dedus. Masca era trasă de o mână umbrită într-un lateral, în timp ce ochii săi goi și fără viață atrăgeau toate privirile.
Un tablou fantastic.
***
Ca o paralelă, jocul intitulat ”DIXIT” are la bază citirea și povestirea. Dar când spun ”citire”, vreau să specific că nu mă refer la tipul de citire normală, de cuvinte. Nu. Eu mă refer la „citirea de imagini”. Imaginile din joc sunt date sub forma unor cărți de mărime medie și nu au niciun sens. Nici nu trebuie să aibă. După cum spuneam inițial, scopul jocului se bazează pe capacitatea fiecăruia de a citi imaginile și de a le crea propria poveste, în doar câteva cuvinte.
Seara aceasta întreagă a fost pentru mine un joc de DIXIT. Am privit imagini care aveau mai mult sau mai puțin sens și am încercat să le rezum în minte, în câteva cuvinte, pe fiecare în parte. Îmi place să cred că arta, tablourile și desenele, în viață, sunt precum cărțile normale în DIXIT – lumea nu le înțelege întotdeauna și nici nu e nevoie. Autorul a vrut să transmită o emoție, iar noi o interpretăm personal, diferit, după cum credem. Fie că este într-o frază sau doar în câteva cuvinte – sau poate într-un vers dintr-un cântec sau o poezie.
Cine știe? Poate chiar esența universului se află într-un tablou, al cărui destin putea fi cu totul altul. Depinde de unghiul din care privești și de starea inimii tale atunci când te uiți la el.
Daria-Andreea Apalane, clasa a VII-a, elevă la Școala ”Miron Costin” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits: Cosmin Avădăni, clasa a IX-a, elev la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
