Dihania nevăzută. Pacostea care a zămislit teorii conspiraționiste. Virusul care a schimbat paradigma supraviețuirii. Mana cerească pentru industria (sic!) funerară și cea farmaceutică. Dihonia travestită în boală. Criminalul speranțelor. Nenorocirea care ne-a arătat și alte fețe ale analfabetismului funcțional al politicienilor. Calvarul care a aruncat lumea într-o altă epocă istorică: ,,Scapă cine poate!” Coronavirusul…
Zilele trecute am reascultat vocea unui înțelept spirit: acad. Alexandru Surdu (,,De vorbă cu academicianul Alexandru Surdu”, Iași, Editura PIM, 2021). Spune vorbe memorabile despre coșmarul nostru cotidian…
Ca în ,,Ciuma” lui Camus: ,,La noi, virusul a fost lăsat să vină, și chiar a fost invitat. În romanul «Ciuma», al lui Albert Camus, prima fază a epidemiei se numește «Atacul». Într-un oraș oarecare, unde locuitorii trăiau nepăsători, fără să le treacă prin minte că ar putea să fie atacați de cineva sau de ceva, apare un șobolan, cam pricăjit, care de abia se târa, și care moare la scara unui bloc. Acesta a fost primul semnal al molimei adusă, în mod obișnuit, de rozătoare. După care urmează alte rozătoare care au atacă orașul, apoi primele îmbolnăviri cu bacilul ciumei, și încep decesele. A doua fază a molimei se numește „Exilarea” orașului, închiderea și păzirea lui. Nimeni nu mai are voie să intre, sau să iasă, și nici să circule pe unde vrea”.
Analfabeții: ,,Prima fază a declanșării molimei, care a fost așteptată «cu răbdare», fără nici o măsură preventivă și fără nicio viziune asupra consecințelor ei dezastruoase”.
Nici în păduri nu ne mai putem ascunde: ,,Noi nu stăm ascunși, ci suntem obligați s-o facem. E o nuanță. Românii s-au tot ascuns, ba de goți, ba de unguri, ba de tătari. Și cine s-a ascuns bine a scăpat. Am avut, ce-i drept, munții și pădurile. Mulți au scăpat prin păduri, și de ciumă, și de holeră. Și unii, cei cu vile răzlețe prin pădurile patriei, scapă și de coronavirus”.
Asistența medicală: ,,S-a văzut ! Este un dezastru. Focarele virusului s-au mutat în spitale. Frica de spitale e chiar mai mare decât cea de moarte. Mulți preferă să moară acasă, decât să fie chinuiți în spitale. Acasă se crede că uneori tot mai scapi, dar la spital mori sigur. Apar la TV scene cu aplauze pentru sanitari. În realitate, sunt filmate numai scene cu brancardieri care tot urcă și coboară din ambulanțe, cărând, într-un fel de sarcofage din plastic, probabil cadavre. Pe fundaluri imense, cu viruși colorați în toate felurile, dotați cu un fel de tentacule. Arată ca navele cosmice”.
Agonia umanului: ,,Pe plan sanitar, medicamentul săracului este fuga de boală. Izolarea este cea mai sigură metodă de îmbogățire. Se fură «la vedere», căci nu mai sunt privitori. Iar cei plătiți pentru supraveghere, dirijează fluxul infracțiunilor. Azi-mâine nu vom mai avea păduri în care să ne ascundem”.
Primejdii: ,,În afară de ratarea anului școlar, care nici nu mai contează față cu dezastrul din învățământ, este dezastrul economic […]. Din această cauză, tot prelungind starea de „asediu”, riscăm, fără exagerare, să scăpăm de viruși și să murim de foame. Și îmi vin în minte, în legătură cu «ascunderea», despre care am tot vorbit, și de riscurile «aprofundării» acesteia, vorbele frumoase, dar pline de învățăminte ale poetului Heine. Doi adolescenți, îndrăgostiți, se jucau de-a ascunselea, zice poetul: «Și atât de bine s-au ascuns, că niciodată nu s-au mai găsit.»”.
În pat cu dușmanul: ,,Oricum, desfășurarea epidemiei de coronavirus, cel puțin la noi, în condiții de pandemie, încalcă toate așteptările, mai ales cu perspectiva perpetuării fazelor de urgență-alertă. Ceea ce ne duce din nou cu gândul la vorbele abatelui Galiani, că «important nu este să te vindeci, ci să te obișnuiești cu bolile tale»”.
Răul în care locuiește și ceva din ființa Binelui: ,,Majoritatea spitalelor erau «reamenajate» pentru pandemie, iar restul bolnavilor, de afecțiuni cardiace, diabeticii etc. erau lăsați să moară fără nicio îngrijire medicală. Aceasta, făcând abstracție de faptul că spitalele «uzuale», ca să zicem așa, erau dinainte de pandemie focare de infecții. Dar, cum se zice, tot răul spre bine, nemaifăcându-se vaccinări și nici tratamente, prin spitale infectate, au scăpat 80% dintre nou-născuți, care altfel ar fi murit!”