Pe 15 ianuarie se sărbătorește în România Ziua Culturii Naționale și, totodată, este celebrată nașterea poetului Mihai Eminescu. Cu această ocazie, Centrul de Cultură ,,George Apostu” a organizat, sâmbătă, de la ora 11:00, la Muzeul de Artă Contemporană, în parteneriat cu Colegiul Național de Artă “George Apostu” Bacău, un eveniment plin de emoție și de recunoștință pentru patrimoniul cultural românesc, desfășurat sub tutela versului eminescian “Nu spera și nu ai teamă“.
”Să-l luăm pe Eminescu de mână și să mergem prin lume, ne spunea Constantin Noica, ca și cum ar fi astăzi aici, cu noi, și în felul acesta să putem vorbi despre bogăția de spirit a poporului român, cel care adaugă la bogăția mare a lumii” a îndemnat directorul gazdă Gheorghe Popa, cu speranța că în această zi specială “ne vom regăsi în imensul spațiu a ceea ce noi numim cultura națională“. ”Cultura este parte a conștiinței umane” a mai spus Gheorghe Popa, care a ținut, pe durata evenimentului, un discurs cordial și semnificativ, vorbind despre bogăția de spirit a poporului român, cel care se adaugă la bogăția lumii.
Elevii Colegiului Național de Artă “George Apostu”, Miruna Cioiniag, Irene Coman, Andreea Agiurgioaei, Bogdan Iorga și Silvia Păduraru, alături de profesorii lor îndrumători, Andreea Simon și Elvis Condrea, au creat un concert autentic, care a venit și a adăugat ceva la cultura băcăuană: speranța că frumosul încă există și certitudinea că dorința de a crea este încă în viață, avându-i stâlpi siguri pe artiștii tineri.
Poezii eminesciene precum ”Ce te legeni, codrule?”, ”Sara pe deal” sau ”Pe lângă popii fără soț”, redate muzical cu acompaniament de pian sau vioară, au făcut sala să vibreze, avansând răvășitor către sufletul spectatorului, crescându-și treptat intensitatea misterioasă, cu fiecare notă care te lăsa cumva într-un ecou interior liniștitor.
Notele muzicale s-au recomandat cu blândețe, simpatie către simțurile delicate ale spectatorilor, pentru care această zi a fost nu doar o zi specială, ci o emoție.
“Noi ar trebui să-l sărbătorim pe Mihai Eminescu în fiecare din zilele de peste an, în cele 365 de zile ale anului, pentru a nu-l înmormânta o dată pe an, pe 15 ianuarie”, a punctat Gheorghe Popa în prezentarea evenimentului. De asemenea, o urare din partea sa, care a rămas întipărită în mintea și în sufletul meu, este: ”Să avem mereu dorința de a nu întrerupe niciodată viața!”.
Ca o notă personală, sper ca fiecare om să conștientizeze importanța culturii în spațiul în care trăiește, deoarece cultura este o reflecție a unei societăți, a unei națiunii. Cultura este calitatea inefabilă a artei ca ritual sacru uman. Există popor fără cultură, dar oare poporul acela este conștient de dezechilibrul său?
Noi, oamenii, ne naștem ca un munte perfect neted și conic, fără văi și crevase și peșteri, peste care plouă și din care izvorăsc niște pârâiașe, iar felul în care le canalizăm în lume, în baza felului în care am fost crescuți, formează albia în care se adună și apele ploii (influențele externe) și apele care izvorăsc din noi (nevoile și motivațiile intrinseci). În timp, prin mixul acestora, se conturează niște modele comportamentale, care sunt foarte greu de modificat, pentru că, uneori, trebuie să mutăm muntele cu totul pentru a reconfigura cadrul de influențe la care este expus. Întrebarea mea este: ce îi oprește pe oameni să-și dorească mai mult? Nu e oare cultura spațiul acela mic, dar cu o atâta însemnătate, care lipsește? Nu dă cultura culoare și sens vieții? Nu este ea, cultura, singura “armă” pe care noi, oamenii, o avem și fără de care nu vom reuși să evoluăm?
Cultura produce emoție. Cultura oferă sens și stabilitate oamenilor. Nu este mai bine să fii informat, să știi despre ce vorbești / se vorbește și să asculți? Nu este mai bine să te înțelegi pe tine și lumea din jurul tău? Nu este mai bine, când îți închizi ochii, să te poți baza pe fondul tău imaginativ să te salveze din lumea anostă și nedreaptă uneori?
Cultura este esența vitală pentru om. Omul are nevoie de cultură, cultura ia viață prin om, omul înflorește datorită culturii.
Patricia Unguru, clasa a XII-a, elevă la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
