Redactorul Tamara Abubakova a inițiat în publicația ”Informburo.kz” o interesantă anchetă jurnalistică cu privire la proveniența armelor de foc utilizate de protestatari în Kazakhstan, la începutul acestui an. Aceasta i-a luat un interviu lui Serghei Katnov, șeful asociației vînzătorilor de arme ”Koramsak” din Kazakhstan. Katanov spune că „majoritatea armelor pe care infractorii le-au furat din magazinele de arme ( puști de vînătoare sau revolvere ) au fost dezactivate, anumite piese au fost scoase și depozitate separat. Munițiile au fost și ele ascunse”. El a menționat că aceste arme ar fi putut trage numai după instalarea tuturor pieselor lipsă.
„După natura găurilor de glonț, punctuale, din clădirile adiministrative, din clădirea centrului TV și radio, în calitate de fost militar, pot spune că atacatorii forțelor de ordine au tras numai cu puști automate de tip militar. Pentru că atunci când se trage cu o armă de vânătoare, sunt zeci de alice de plumb care se împrăștie pe o suprafață mare”, a spus șeful asociației. Rezultatul utilizării armelor de foc, de către protestatari, în peste 100 de localități de pe întreg teritoriul Kazakhstanului, presupune faptul că aceștia ar fi folosit aproape 10.000 de arme de foc de tip AK-47. Mare parte din ele nu au fost descoperite încă.
De unde proveneau aceste arme ?
Peste tot în lume există depozite de arme și muniții la jandarmerie ( garda națională în Kazakhstan ), serviciile de informații și poliție. Numai că evidența acestora se face de către un compartiment special din Armată. Transferul chiar și a unei arme sau a unui cartuș din depozitele respective, se notifică automat la Armată și este motivat prin executarea de trageri de instrucție sau altceva. În cazul ședințelor de tir pentru instruirea angajaților, tuburile cartușelor trase trebuie recuperate și reprezintă dovada că ele nu au fost sustrase. La dispariția simultană de arme și cartușe din orice depozite militare, Armata constituie o comisie de anchetă. Așadar, chiar și cu complicități din interiorul structurilor de forță din Kazakhstan, era imposibil ca armele și munițiile acestor instituții să ajungă în mâinile protestatarilor. Singura explicație ar fi că armele și munițiile au fost introduse peste graniță, ilegal, în Kazakhstan, într-o perioadă lungă de timp.
Armata și serviciile de informații din Kazakhstan dispun de echipamente de ascultare în frecvență și goniometrare a emisiilor. Echipamentele funcționează non-stop. Cu toate acestea, coordonarea atacurilor protestatarilor violenți asupra forțelor de ordine, s-a făcut cu ajutorul a sute de stații de emise-recepție de ultimă generație, cel mai probabil cu salt în frecvență și cu servere aflate în afara Kazakstanului. Acest tip de stații sunt în dotarea a cîteva armate puternice din NATO și din acest motiv, autoritățile din Kazakhstan nu le-au putut intercepta și localiza.
Probleme lăsate nelămirite.
Presa din Kazakhstan a relatat că președintele Tokayev a fost informat că în timpul atacurilor din 2-7 ianuarie, au fost distruse sau dezactivate intenționat 493 de camere video, instalate pe 20 de străzi din centrul Almaty. Cu ajutorul acestor camere, organele de forță ar fi putut cunoaște cu precizie direcțiile de deplasare a grupurilor de protestatari, obiectivele atacate, numărul armelor de foc folosite, liderii grupurilor. Și ar fi putut dirija eficient forțele de intervenție pentru contracararea manifestărilor violente. E greu de presupus că oameni fără pregătire de specialitate știau unde este localizat și cum se întrerupe funcționarea echipamentului tehnic al sistemului video, controlat din Centrul de Management Operațional.
Așadar conducerea protestatarilor înarmați a aplicat două principii esențiale ale luptei armate : surprinderea adversarului și asigurarea propriei libertăți de mișcare de care avea nevoie. Lăsînd forțele de ordine din Kazakhstan ”oarbe și surde”. Toate aceste fapte demonstrează că nu a fost vorba de proteste spontane, ci de mercenari profesioniști care au pregătit o lovitură de stat, minuțios planificată, cu șanse mari de reușită.
Care a fost momentul de cotitură al loviturii de stat eșuate ?
După două zile consecutive de lupte armate de stradă și concesii politice făcute în zadar, pe 5 ianuarie, președintele Kassim-Jomart Tokaev a vorbit la telefon cu Vladimir Putin și i-a cerut sprijinul militar al Organizației Tratatului pentru Securitate colectivă, alianță militară condusă de Rusia. Odată cu aterizarea primului avion de transport militar pe aeroportul Almaty, avînd la bord parașutiști ruși, protestatarii violenți înarmați au cedat inițiativa și au început să se ascundă, intrînd în adormire sau încercînd să treacă granița. O posibilă explicație ar fi aceea că finanțatorii loviturii de stat au înțeles că o continuare a luptelor ar fi condus la afluirea continuă a mai multor trupe rusești în Kazakhstan. Forțele Consiliului de Securiate Colectivă ( OTSC) şi-au finalizat desfăşurarea la 9 ianuarie.
Schimbarea de atitudine a administrației SUA.
La început, pe 7 ianuarie, administrația SUA a condamnat ordinul de tragere fără somație asupra protestatarilor ”pașnici”, dat de președintele Tokayev. Presa occidentală a mers mai departe, afirmînd că Rusia a trimis trupe pentru a înăbuși revolta ”pașnică” din Kazakhstan. Pe 9 ianuarie, secretarul de stat Antony Blinken, în emisiunea „State of the Union” de la CNN a spus : „avem întrebări cu privire la motivul pentru care oamenii din Kazakhstan s-au simţit obligaţi să apeleze la această organizaţie OTSC pe care Rusia o domină”. Se poate observa cum la interval de 2 zile președintele Kasîm-Jomart Tokaev a s-a transformat din dictaror sîngeros într-un personaj pozitiv al narațiunii administrației SUA. Acesta este un semnal că în cele 2 zile s-a întîmplat ceva important despre care încă n-am aflat. Este posibil ca ancheta demarată de procuratura din Kazakhstan să fi găsit anumite indicii, în legătură cu entititatea care a pregătit și excutat tentativa de stat. Iar Tokaev a căzut la pace cu ea.
Tonul schimbării este preluat și de Tokaev.
Foarte bizar, dar pe 11 ianuarie, președintele Kasîm-Jomart Tokaev s-a grăbit să anunțe că misiunea principală a forţelor de menţinere a păcii s-a încheiat cu succes și că retragerea contingentului OTSC începe la 13 ianuarie. Nu se știe pe ce s-a bazat Tokaev cînd a ajuns la concluzia că nu mai există niciun risc, deși presa a anunțat că au fost găsite foarte puține arme și muniții, cîteva stații de emisie-recepție utilizate în tentativa de lovitură de stat. Și nu s-a vorbit absolut nimic despre arestarea vreunui comandant al grupurilor înarmate. Ca să fie bine înțeles la Washington, tot pe 11 ianuarie, președintele Kasîm-Jomart Tokaev l-a numit pe Askar Umarov în funcția de ministru al informațiilor al Kazahstanului. Anterior Umarov a fost directorul agenției internaționale de informații Kazinform și președinte al consiliului de administrație al acesteia. Adică un Dmitri Kiselev al Kazakstanului. Umarov este cunoscut în Rusia ca naționalist radical și rusofob, opiniile sale asupra minorității ruse din Kazahstan ( 25 % din populația Kazakhstanului ) sunt de-a dreptul naziste și șovine. De aceea autoritățile de la Moscova i-au interzis intrarea în Rusia. Privită prin prisma evenimentelor din ianuarie din Kazakhstan, numirea unui adversar al Rusiei în funcția de ministru devine o chestiune de relații între cele două țări. Omologul rus al lui Askar Umarov, Yevgeny Primakov, șef al Rossotrudnichestvo a declarat că nu menține contacte, nu funcționează și nu cooperează cu ”gunoiul rusofob”.
Raportul de forțe actual.
- Tokayev a fost pus președinte și ulterior a fost sprijinit de clanul Nazarbaev, condus de fostul președinte al Kazakhstanului. El i-a demis pe toți membrii acestui clan, pe unii arestîndu-i, prin urmare Tokaev a pierdut acest pilon de sprijin.
- Membrii partidelor de opoziție din timpul lui Nazarbaev, au fost și continuă să rămînă ostili lui Tokayev. Ei nu vor rata nicio ocazie de a-l răsturna de la putere.
- Dacă Rusia ar fi știut că Tokayev îl va numi pe Askar Umarov într-o poziție ideologică cheie, atunci opinia publică rusă s-ar fi opus sprijinirii lui Tokayev, de către armata rusă. Presa rusă menționează că acest afront personal, adus președintelui Vladimir Putin, nu va fi nici uitat, nici iertat.
- Armata i-a fost loială președintelui Tokayev pe timpul tentativei de lovitură de stat. După dislocarea rapidă a trupelor pacificatoare, militarii kazahi au văzut că armele și echipamentele din dotarea parașutiștilor ruși sunt ultrasofisticate și că ei nu le pot face față. Chiar dacă unitățile de parașutiști sunt considerate trupe de infanterie ușoară.
- După ce în urmă cu 2 săptămîni l-a făcut dictator primitiv, acum Occidentul se străduiește din răsputeri să-i creeze președintelui Kasîm-Jomart Tokaev imaginea unui lider civilizat, acceptat la masa celor mari. Principala lui preocupare a devenit atragerea de noi investiții străine importante din SUA ( Chevron şi ExxonMobil sunt deja pe primul loc în exploatarea hidrocarburilor din Kazahstan ), din Marea Britanie și din Germania. Totul în flagrantă contradicție cu aspirațiile populației extrem de săracă din Kazakhstan care a ieșit inițial în stradă și își dorește o distribuire mai echitabilă a imenselor resurse de care dispune țara. Să se fi transformat Tokayev într-o marionetă a intereselor SUA ?
Valentin Vasilescu
