V-ați întrebat, vreodată, cum de dictatorii au reușit să-și impună voința deși trupele de care dispuneau erau infime iar o revoltă a poporului ar fi schimbat total situația? Probabil că v-ați întrebat de ce nu se revoltă masele când autoritatea – oricare ar fi ea – abuzează de putere. „Ne merităm soarta” vă resemnați fără să știți cât adevăr sunt în vorbele acelea. Pentru ca poporul să se revolte, ar însemna ca poporul să urască dictatură. Dar poporului îi place dictatura; de fapt, într-o proporție măsurată științific prin experimente, circa două treimi din cetățenii unei țări democrate nu s-ar da în lături de la exercitarea puterii absolute.
Să vedem despre ce este vorba. În anii ’70 profesorul Stanley Milgram a creat un celebru experiment psihologic. El dădea anunțuri la ziar, în care cerea voluntari care să participe la un experiment referitor la memorie. Le spunea participanților că există o teorie cum că, dacă un subiect este confruntat cu pedepse fizice, învață mai repede. Unul dintre subiecți (care, de fapt, era un asistent al profesorului) era legat de un scaun iar voluntarul era pus în față unui panou cu care administra câte un șoc electric celuilalt la fiecare greșeală. De fiecare dată șocul era mai mare, pornind de la 15V până la 450 V. Cel de pe scaun trebuia să-și amintească o serie de asocieri de cuvinte; cel de la butoane trebuia să pedepsească erorile.
Dacă primele pedepse erau cum erau, voltajul fiind mic, pe măsură ce acesta creștea, cel de pe scaun se prefăcea că e curentat, că are dureri, se ruga să înceteze experiementul, leșina. Cel de la butoane, deși afectat vizibil de suferințele celui de pe scaun, continuasă administreze pedepsele; când se codea, o persoană din staff, îmbrăcată în halat alb, îi spunea că nu se poate opri, experimentul trebuie să continue. Dar nu-l obliga să-și curenteze în continuare victima. 65 la sută dintre participanții la experiment au administrat șocul maxim de 450 de Volți iar toți au administrat cel puțin 300 de Volți.
Pe baza acestui experiment – care a fost replicat cu același succes în alte țări – Milgram a stabilit două legi psihologice. Întâi, oamenii sunt conformiști: Un subiect care nu are nici abilitatea, nici expertiza de a lua decizii, mai ales într-o criză, va lăsa luarea deciziilor în seama grupului și ierarhiei sale. A două se referă la supunere: „esența supunerii constă în faptul că o persoană ajunge să se vadă pe ea însăși ca instrument pentru îndeplinirea dorințelor altei persoane și, prin urmare, nu se mai consideră responsabilă pentru acțiunile sale”.
În traducere, într-o perioadă de criză, cum este acum, majoritatea oamenilor, nefiind obișnuiți să ia decizii, neavând nici educația și nici experiența aceasta, se va conforma deciziilor luate de societate și de autorități, indiferent dacă aceste decizii au efecte bune sau rele. A doua lege spune că individul, deși știe că prin acțiunile sale face rău altor persoane, nu renunță pentru că este convins că doar execută niște ordine pentru care nu el este responsabil.
Dacă vă întrebați de ce populația a acceptat regulile stabilite de autorități, chiar dacă s-a văzut că generează efecte negative sau de ce multă lume continuă să pună presiune pe cei care nu acceptă vaccinurile experimentale, aveți răspunsul.
