Mesajul de iubire şi de bucurie proclamat în sărbătoarea Naşterii Domnului, este continuat şi în liturgia duminicii care urmează. Faptul că Biserica ne propune aceeaşi evanghelie ca şi în ziua Crăciunului, denotă însăşi pedagogia ei, aceea de a aprofunda misterul celebrat care nu poate fi înţeles doar după o scurtă reflecţie. Despre acest fragment evanghelic, care constituie prologul evangheliei lui Ioan, sfântul Augustin, pentru a arăta bogăţia şi importanţa sa pentru credinţa creştină, va spune că „va trebui să fie scris cu caractere de aur şi expus pe toate bisericile în locurile cele mai evidente” (De civitate Dei X, 29). Liturgia de acum nu se preocupă atât de cercetarea originii Cuvântului, cât mai ales de celebrarea misterului prezenţei sale în mijlocul oamenilor. Prima lectură ne face să vedem cum această prezenţă era deja ascunsă şi prevestită în Vechiul Testament, având caracteristicile Înţelepciunii. În Noul Testament, Înţelepciunea lui Dumnezeu se prezintă ca Persoană divină, nu în mod alegoric, dar în mod real ca Persoană divină şi concretă: este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu în care s-a întrupat toată înţelepciunea Tatălui. În timp ce sfântului Paul îi place să-l prezinte pe Cristos ca „Înţelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,24), sfântul Ioan în evanghelia îl prezintă ca Logos, Cuvânt, termen care exprimă în acelaşi timp gândirea şi cuvântul lui Dumnezeu. Toată Scriptura, începând de la Geneză şi până la Apocalips, dă mărturie despre acest Cuvânt. Primul verset al Evangheliei sfântului Ioan, „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1), este asemănător cu primul verset din cartea Genezei şi exprimă natura eternă a Cuvântului, a doua Persoană a Sfintei Treimi care cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt conduce întreaga creaţie a universului, „toate au fost făcute prin el şi nimic din ceea ce a fost făcut nu a fost făcut fără el” (In 1,3). Trimiţându-l în mijlocul nostru pe Fiul său, Tatăl împlineşte tot ceea ce a anunţat prin profeţi, deoarece Cristos este plinătatea revelaţiei lui Dumnezeu faţă de oameni. „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu în zilele acestea de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul” (Evr 1,1-2).
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae”
