O, BRAD FRUMOS!

„O, ce veste minunată!”

Răsună colindele-cântecele noastre tradiționale de Crăciun.

„O, Tannenbaum, o, Tannenbaum

Wie grun sing dein Blatter…”

„O, brad frumos, o, brad frumos,

Cu cetina tot verde…”

Indiferent de cultură sau religie, bradul de Crăciun a fost și rămâne simbolul vieții, al perenității și al generozității; prilej de bucurie  și reuniune familială. Ne aduce în case o atmosferă de basm și în suflete iubire, bunătate și recunoștință.

Undeva, cândva…

Într-o țară din nordul Europei, circulă o legendă: Se spune că, demult, tare demult, au pornit la drum  Iubirea, Speranța și Credința în căutarea unui copac deosebit care să le reprezinte: mare ca Iubirea, înalt ca Speranța și trainic precum Credința.

Înotând prin nămeți până la brâu, luptându-se cu vântul ce bătea rece dinspre nord, cercetând fiecare copac în parte,  în Noaptea de Crăciun, s-au oprit lângă un brad: mare ca Iubirea, înalt ca Speranța și Credincios, pentru că, iată, nici iarna nu și-a lepădat frunzele. L-au privit cu încântare, l-au ales și l-au împodobit cu razele stelelor. Legenda spune că acesta a fost primul brad de Crăciun împodobit: cu lumina Credinței, cu bucuria Speranței și căldura Iubirii.

Când s-a născut această legendă nu se știe, dar, din negura timpurilor, încă înainte de apariția creștinismului, copacii cu frunze perene au avut o însemnătate simbolică pentru oameni. Laurul, pinul, molidul și bradul aveau o semnificație

specială pentru popoarele lumii încă din cele mai vechi timpuri. În zilele de sărbătoare casele , ferestrele, ușile și porțile erau împodobite cu ramuri veșnic verzi.

Bradul de Crăciun face parte din cultura și tradiția noastră și așa va rămâne cât va dăinui neamul românesc,  pentru că Iubirea, Speranța și Credința sunt valori sacre. Împodobirea bradului de Crăciun este prilej de bucurie, de visare și miracole pentru copiii din întreaga lume.

În Letonia, în anul 1510, a fost împodobit primul bard de Crăciun. Apoi în anul 1521, prințesa Hèlène  de Mecklenburg  va aduce tradiția în Franța, după căsătoria sa cu ducele de Orleans. Și de aici s-a răspândit în toată Europa. Iar în anul 1605 în Piața Publică din Strasbourg,  un falnic brad de Crăciun a fost împodobit cu mere roșii și cu dulciuri.

Se cunosc multe legende și credințe care povestesc despre bradul de Crăciun.  Se spune că Martin Luther, un protestant reformator, în secolul al XVI-lea  ar fi fost prima persoană care a împodobit un brad de Crăciun cu lumânări aprinse simbolizând lumina primului brad de Crăciun.

De atunci și până în zilele noastre bradul de Crăciun simbolizează Iubirea, Speranța și Credința, dar și Bunătatea, Generozitatea, Iertarea și Eternitatea.

În Anglia, la Sărbătoarea de Crăciun din anul 1841 Prințul Albert, soțul Reginei Victoria, a dăruit familiei regale un brad de Crăciun împodobit după obiceiul german. În anul 1830, în Statele Unite ale Americii, este împodobit bradul de Crăciun, obicei adus de coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania, iar începând  cu anul 1853 luminile bradului de Crăciun strălucesc  și la Casa Albă.

Pe plaiurile României primul brad de Crăciun a fost împodobit de Carol I de Hohenzollern,  străbunicul Regelui Mihai, în anul 1866, la Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei. În volumul autobiografic „Memorii” Principele Carol I afirmă că Ajunul Crăciunului din anului 1874 „a fost de o frumusețe strălucitoare”.

În Sala Tronului Principesa Elisabeta a împodobit 14 brazi, așa cum era obiceiul în țările nordice: cu pseudonim literar, Carmen Silva, scrie despre Crăciunul din anul 1874  că a fost „…unicul Crăciun cu adevărat fericit!”

De atunci obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun s-a răspândit mai întâi ca o  modă, apoi ca tradiție în casele bogate, apoi în fiecare casă de român.

Chiar și în regimul comunist, în România, bradul de Crăciun a împodobit și a luminat casele, ferestrele, vitrinele magazinelor și piețele orașelor ca o garanție a frumuseții obiceiului în sine.

Tradiția împodobirii bradului de Crăciun se pierde în negura timpului. În anii 675-754, Sfântul Bonifaciu a împodobit un brad de Crăciun. Conform legendei, într-un îndepărtat sat bavarez, Bonifatsy a întâlnit un trib păgân care venera stejarul sacru al zeului Thor. Pentru a le demonstra păgânilor neputința zeului lor,  a tăiat stejarul de la rădăcină. Văzând că din tulpina lui nu apar spirite malefice, păgânii s-au convertit la creștinism.

În Cetatea Vaticanului,  a fost împodobit bradul de Crăciun în Piața Sfântul Petru. Inaugurarea a avut loc vineri, 10 Decembrie și va avea luminile aprinse până duminică, 9 Ianuarie, 2022. Bradul este adus din ținutul Andalo-Trentino, Italia, regiunea montană Dolomiti Paganella. Este un brad roșu ( Picea abies) , are o înălțime de 28 de metri și o vârstă de 110 ani. Toate cele 600 de decorațiuni cu care a fost împodobit bradul de Crăciun din anul acesta au fost confecționate manual de locuitorii satului Andalo, din materiale reciclabile, dar, din fericire, nu au fost utilizate „sticluțe” sau ”siringi”.

După Crăciun, din lemnul bradului vor fi confecționate diferite obiecte care vor fi scoase la licitație, iar banii vor fi donați în scop caritabil.

Papa Francisc a îndemnat credincioșii să nu se oprească la „simbolurile” Crăciunului, ci să accepte și să înțeleagă „semnificația”  care este de fapt „Iisus, iubirea lui Dumnezeu” și „bunătatea infinită”.

A mai spus Papa Francisc: „Nu există pandemie  și nici criză care poate stinge această lumină. Să o lăsăm să ne intre în inimi și să luăm legătura cu cei care au cea mai mare nevoie”.

Doinița Ioneț