Evanghelia din duminica ce urmează ne plasează la Ierusalim, lângă cutia milelor de la intrarea în templu. Isus se minunează de gestul unei văduve şi îi cheamă şi pe ucenici să admire gestul bătrânei care pune în cutia milelor ultimul ei bănuţ, aducându-i lauda: Adevăr vă spun, această văduvă săracă a pus în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Toţi au dat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea, toată avuţia ei (Mc 12,43), adică şi-a dat până şi pâinea de la gură. Cei care aveau mult, aveau datoria să dea mult, dar ea ar fi trebuit nu să dea, ci să primească din cutia milelor. Totuşi fapta ei mică, săvârşită cu credinţă s-a transformat în virtutea carităţii (Gal 5,6), le întrece pe toate cele mai mari fapte făcute din datorie, făcând-o slugă bună şi credincioasă (cf. Lc 19,17), deoarece, aşa cum spune sfântul Ioan Gură de Aur: Este obiceiul lui Dumnezeu să dea cele mai mari premii pentru cele mai mărunte fapte.
Gestul ascuns al văduvei, care pune în tăcere ultimii bănuţi, este un gest de rugăciune, o oferire totală de sine în mâinile Providenţei divine, este un gest izvorât din credinţă şi iubire. Cum să nu trezească admiraţia lui Isus care cunoaşte inimile oamenilor? Isus nu măsoară pe alţi oameni cu metrul nostru care se opreşte la aparenţe, nu măsoară în cifre ceea ce dăm, el măsoară cu etalonul iubirii. A da, asemenea văduvei, înseamnă a da asemenea lui Dumnezeu, care nu dă ceva din bogăţia sa, nu dă din ceea ce are, ci din ceea ce este: viaţa divină proprie. Isus nu-i un bogat venit să viziteze pământul ca turist, El este fratele nostru care s-a făcut sclav, sărac, spre a îmbogăţi săraca nostră existenţă debusolată de păcat.
Noi nu suntem chemaţi să săvârşim minuni şi acte de vitejie care să uimească lumea; faptele mari sunt chiar primejdioase pentru noi, care suntem mici, fiindcă ne pot fi cu uşurinţă sămânţă de mândrie. Faptele mici formează o conştiinţă fină, delicată, atentă faţă de cei mici ai lumii.
Nimeni nu dă nimic, dacă nu ştie pentru ce să dea. Dar, dacă cineva dă tot ce are, înseamnă că ştie pentru ce dă.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
